6.1 C
București
marți, 19 martie 2024 - 13:48
No menu items!

În SUA, „rezistenții” fac pușcărie. În România, țara importatoare de #rezist, violențele asupra parlamentarilor sunt accidente rutiere, iar agresorii, victime

spot_img
  • Andi Topală

Protestatarii #Resist din SUA care au demonstrat pe străzile din SUA în ziua instalării lui Donald Trump, ales democratic președinte, vor fi cercetați pentru fapte antisociale, respectiv crime contra ordinii de drept (felony riot), care fac parte dintr-un soi de terorism intern.

ONG-urile responsabile pentru protestele violente postelectorale din Statele Unite au intrat în vizorul FBI și, conform declarațiilor noului director, Cristopher Wray, sunt tratate special pentru terorism domestic. Cele mai cunoscute organizații implicate în protestele postelectorale sunt #Resist și #ANTIFA, mișcări care au fost exportate și în Europa, mai ales în România. Ambele sunt conectate la rețeaua lui George Soros, așa cum arătam într-o analiză precedentă. Sute de persoane vinovate pentru „rebeliunea” violentă din 20 ianuarie 2017 sunt deja pasibile de pedepse și amenzi importante. Legea americană prevede închisoare de până la 10 ani, plus amenzi de până la 250.000 USD.

Vorbind despre similitudinea fenomenului de peste ocean cu mișcarea #rezist de la noi, trebuie menționată și o oarecare asemănare cu legislația în vigoare din România. Pentru că și România are nu numai o mișcare de stradă ca în SUA, ci și legi care să o sancționeze, dacă trece limitele permise.

Legea 51/1991 prevede mai multe situații care constituie amenințări la securitatea națională. Prima ar fi „subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale. Cea de-a doua, în care câțiva protestari #rezist s-au aflat marți seara, se referă la „acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat ori a reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie trebuie să fie asigurată pe timpul şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii internaţionale”. Mai departe legea sancționează „iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfăşurării vreuneia din activităţile enumerate” mai devreme, „precum şi desfăşurarea în secret de asemenea activităţi de către organizaţii sau grupări constituite potrivit legii”.

Ne amintim cu toții scenele de marți seara când mașinile de serviciu ale unor parlamentari au fost atacate și lovite de grupuri de protestatari. Ne amintim inclusiv de scenele de violență din Piața Victoriei, de la începutul acestui an, când s-a încercat pătrunderea prin cordonul de jandarmi în Guvern. Dincolo de faptul că aceste scene de aduc aminte de mineriade, ele se constituie în mod evident de amenințare la siguranța națională prin încercarea de înlăturare în forță a unor instituții democratice precum Guvernul sau Parlamentul. Astfel de scene diferă total de dreptul la o adunare publică sau la un protest pașnic prin scandarea unor lozinci.

Este adevărat că legea prevede că situațiile enumerate mai sus să nu fie luate în considerare când este vorba despre drepturile la manifestarea unui protest, consfințite de Constituție, dar Legea fundamentală delimitează clar drepturile și libertățile de faptele antisociale.

Astfel, articolul 30 din Constituția României statuează libertatea de exprimare, dar aceasta „nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”. În același timp „sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”.

Tot Constituția stabilește că „mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme”.

De asemenea, „exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”.

Constituție avem, legi avem, instituții care să le apere avem, instrumente, mai ales. Chiar și o direcție specială în SRI de apărare a Constituției. Dar ce ne lipsește? Voința?

Adunările publice „spontan” organizate și asumate în spațiul virtual de ONG pot fi tratate ca amenințări la siguranța națională, mai ales că încalcă legea prin formele violente pe care le iau, iar aceste entități pot fi identificate cu ușurință. Ca să nu mai vorbesc de partidele din opoziție care stau umăr la umăr cu protestatarii pe străzi. În continuare lipsește ceva. Voința? Altfel, de la americani importăm doar ce ne convine.

Numai la noi, procurorii anchetează violențele comise asupra unor parlamentari ca pe niște accidente rutiere. Nici nu m-ar mira ca victimele protestatarilor să fie transformate în agresori. 

Să fiu bine înțeles, nu am absolut nimic împotriva lozincilor „Parlament penal marș la tribunal” sau „Jos Guvernul” strigate din 100 de guri sau un milion de guri, pentru că sunt o formă de exprimare. Dar când scandările sunt acompaniate de picioare, pumni sau sticle incendiare și pietre, deja mi se par o formă de anarhie menită să destabilizeze ordinea de drept.