Răzbunarea lui Kovesi. Mihaiela Moraru Iorga, revocată din DNA pe baza unor minciuni susținute de documente neasumate

Revocarea din DNA a procurorului Mihaiela Moraru Iorga a reprezentat, de fapt, o “execuție”, bazată pe un lanț de minciuni. Chiar dacă fundamentul a fost un raport – realizat parcă după dictare și neasumat, prin semnătură, de procurorul DNA care l-a redactat -, conținutul acestuia și ordinele care l-au urmat au fost avizate atât de procurorul general al României, Augustin Lazăr, cât și de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).  Fără nicio verificare, fără ca Mihaiela Moraru Iorga să fie ascultată, fără să i se dea posibilitatea să se apere. Totul pentru a satisface dorința de răzbunare a șefei DNA, pe care – cu doar trei zile înainte – Moraru Iorga o reclamase la Inspecția Judiciară pentru ancheta abuzivă dictată în interiorul Direcției după publicarea deja celebrei înregistrări a ședinței operative în care Kovesi cerea “decaparea” până la premier.

Acestea sunt concluziile desprinse din documentele aflate în dosarul 6018/2/2017, în care Curtea de Apel București a decis suspendarea ordinului șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, de revocarea a Mihaielei Moraru Iorga.  Dosarul se află acum, în faza de recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție, în “procedură de filtru” (nu i-a fost atribuit încă un termen de judecată – n.r.). În paralel, pe 17 aprilie, la Curtea de Apel București (Secția Contencios Administrativ și Fiscal), vor începe dezbaterile în dosarul (9002/2/2017) în care Mihaiela Moraru Iorga cere anularea ordinului lui Kovesi.

Minciunile din documente oficiale. Acte neasumate sau inexistente

Potrivit documentelor din dosarul ajuns pe masa judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), pentru a o îndepărta pe Mihaiela Moraru Iorga din DNA, Laura Codruța Kovesi a mințit în documente oficiale. L-a mințit pe procurorul general Augustin Lazăr, a mințit Secția pentru procurori a CSM, a mințit judecătorii. Curtea de Apel București demontează, însă, toate aceste minciuni, în cuprinsul deciziilor date în cauză.

Procurorul Matei nu semnează. În primul rând, Laura Codruța Kovesi a arătat, inclusiv în fața instanței, că ordinul de revocare a Mihaielei Moraru Iorga –pentru care șefa DNA a obținut avizul Secției pentru procurori a CSM – are la bază un referat întocmit de procurorul care a preluat dosarele “Microsoft” de la Mihaiela Moraru (identificat în dosarul din instanță prin procurorul “M” / Matei Adrian George – n.r.). Procurorul Matei nu și-a însușit, însă, conținutul referatului care – așa cum a fost depus și în cauza de la Înalta Curte  – NU este semnat de acesta. De fapt, documentul nu poartă nicio semnătură.

Iată ce conține referatul nesemnat:

 “Referat 27 iunie 2017/ La data de 24.04.2017, mi-a fost repartizat spre soluționare dosarul penal înregistrat la DNA – Secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție. Dosarul s-a format în urma disjungerii din dosarul ….înregistrat la DNA. Aspectele sesizate în denunțul formulat de Pescariu Dinu în dosarul nr. ….privesc aceleași fapte denunțate de numitul F…. la data de 25.11.2016, în dosarul înregistrat la DNA, dosar care se află în instrumentarea mea. Menționez că denunțul numitului Pescariu figurează ca fiind formulat la data de 14.10.2016, la aceeași dată fiind primit de procurorul de caz la dosarul nr….(dosar din care s-a disjuns și format dosarul privind aspectele sesizate de Pescariu Dinu). Având în vedere că denunțul formulat de Pescariu Dinu nu are rezoluția procurorului șef și nici nu figurează înregistrat în Registrul de evidență a actelor de urmărire penală și de supraveghere a acesteia este necesar a se stabili data exactă a formulării denunțului, în vederea aplicabilității/neaplicabilității dispozițiilor art. 292 alin. 2  față de Pescariu Dinu. Precizez că prin ordonanța din data de 25.04.2017 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de Pescariu Dinu sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență (art. 292 – faptă denunțată de Pescariu Dinu)“.

Prima minciună. Denunțul nu era, de fapt, un denunț. Pescariu se autodenunță, dar mai târziu. Explicația motivului pentru care procurorul Matei nu semnează referatul pe care s-a fundamentat ordinul de revocare semnat de Kovesi reiese din următoarele file ale dosarului de la ÎCCJ. Instanța Curții de Apel București a reținut că, de fapt, denunțul lui Pescariu din 14 octombrie 2016 nu a fost înregistrat de procurorul Mihaiela Moraru Iorga, pentru că nu era un denunț și nu avea valoare de probă în dosarul “Microsoft”. Era o fotografie a unei declarații scrise de Pescariu. În plus, autorii așa-ziselor infracțiuni erau alții decât cei indicați în referatul care a stat la baza ordinului de revocare.

Astfel, atât în documentele transmise Secției pentru procurori a CSM, cât și în dosarul aflat acum la ÎCCJ, Kovesi susține că denunțul formulat de Pescariu se referea la săvârșirea unei infracțiuni de trafic de influență de către V., respectiv, cumpărare de influență de către F.. Iată ce reține, însă, instanța. “În realitate, denunțul lui Pescariu Dinu din 14.10.2016 (n.r. – așa-zisul denunț, pentru că, la acea dată, Pescariu nu s-a prezentat la DNA, ci i-a transmis procurorului Moraru Iorga, în format electronic, o fotografie a unei declarații a sa; prin urmare, respectiva fotografie nu putea fi considerată denunț și a fost completată, ulterior, cu o declarație dată de Pescariu, în fața anchetatorului, pe un formular – tip) nu comunică numele persoanei ce săvârșea traficul de influență, ci doar numele cumpărătorului de influență. De fapt, Pescariu, așa cum rezultă și declarația pe care a dat-o în dosarul…/P/2015 în fața procurorului Mihaela Moraru Iorga și-a denunțat propria cumpărare de influență și un trafic de influență săvârșit de o altă persoană decât V.”, se arată în dosarul aflat pe rolul ÎCCJ.

Aceste argumente au fost ridicate de Mihaiela Moraru Iorga, în fața instanței, fără ca documentele să se regăsească efectiv la dosarul din instanță. Ele se află sau ar trebui să se afle la DNA, în dosarul “Microsoft”, dat spre instrumentare procurorului Matei. Argumentele au fost sunt reținute, însă, de judecător din cel puțin două motive:

  • Un motiv legal: Pescariu trebuia să-și denunțe propria faptă pentru a scăpa de acuzația de trafic de influență. Astfel, Codul penal prevede la 292, alin. 2 că “în cazul infracțiunii de cumpărare de influență făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.”
  • Un motiv de ordin logic: DNA nu a pus documentele la dispoziția judecătorilor. De ce, dacă ele există?

A doua minciună. Control judiciar la altă dată, pentru altă faptă. În timpul procesului, judecătorii au admis cererea avocaților Mihaielei Moraru Iorga de la solicita DNA să pună la dispoziția instanței o ordonanță din 25 aprilie 2017, invocată de Kovesi în apărarea sa. DNA a susținut că, prin acea ordonanță, procurorul George Matei ar fi dispus nu doar continuarea urmăririi penale, ci și măsura preventivă a controlului judiciar față de Pescariu.

DNA nu a depus, însă, documentul, deși aceasta nu are caracter secret, atâta vreme cât ar fi trebui să-i fie prezentat inclusiv lui Pescariu, ceea ce nu s-a întâmplat.

Explicația pentru nedepunerea ordonanței în instanță este simplă: Kovesi minte din nou. Pe 25 aprilie 2017, nu s-a dispus control judiciar față de Dinu Pescariu. Așa cum reiese din documentele aflate la dosarul de la ÎCCJ, o astfel de măsură fusese dispusă împotriva lui Pescariu pe 10 aprilie 2017 (anunțată inclusiv printr-un comunicat de presă al DNA din 10 aprilie 2017  – n.r.), dar în legătură cu o altă acuzație adusă acestuia: instigare la abuz în serviciu.

A treia minciună. Procurorul-șef de Secție a fost informat. Rezoluția lui Marius Bulancea. Atât în referatul pe care Kovesi și-a construit ordinul de revocare a Mihaielei Moraru Iorga, cât și în fața instanței, șefa DNA a susținut că procurorul Mihaiela Moraru Iorga nu și-a informat șeful direct, pe procurorul șef al Secției de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, în legătură cu denunțul lui Pescariu, astfel încât să se se formeze un nou dosar care să fie repartizat unui procuror. Instanța reține, însă, că procurorul șef al Secției, Marius Bulancea (fost consilier al Laurei Kovesi  – n.r.) a fost informat. 

Ce invocă Kovesi pentru revocarea Mihaielei Moraru și în instanță:În data de 14.10.2016, avand în lucru dosarul penal nr.520/P/2015, reclamanta a înregistrat un denunț formulat de Pescariu D. cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de cumpărare și trafic de influență, aplicând rezoluția olografă “14.10.2016.Primit la dosarul 520/P/2015“, fără a înregistra acest denunț în Registrul de evidență a activității de urmărire penală și de supraveghere a acesteia (R-4) și fără a-l înainta procurorului-șef al Secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție pentru a se forma un dosar distinct care să fie repartizat unui procuror”.

Ce reține instanța: “La data de 27 aprilie 2017, la solicitarea domnului procuror șef secție Marius Bulancea, în dosarul 520/P/2015 a dispus prin ordonanță disjungerea cu privire la faptele sesizate de martorul Pescariu. Nu a primit nicio explicație cu privire la faptul că acest dosar trebuia să ajungă la un alt coleg (…)

Concluzia instanței: Mihaiela Moraru Iorga, executată de Kovesi

Analizând toate probele din dosar, concluzia Curții de Apel București este aceea că motivele reale ale revocării Mihaielei Moraru Iorga din DNA sunt, de fapt, cu totul altele decât cele invocate de Kovesi prin ordinul de revocare. În plus, aceleași probe pun sub semnul întrebării și oportunitatea, și legalitatea procedurii prin care Moraru Iorga a fost revocată.

“Procedând la această analiză, instanța reține că operațiunile de revocare a reclamantei au fost declanșate (în 27.06.2017, prin întocmirea unui referatul în dosarul penal nr.202/P/2017 de către procurorul de caz și înaintarea lui către conducerea DNA) a doua zi după ce această a formulat o sesizare disciplinară privind fapte din interiorul DNA (26.06.2017) și chiar în ziua în care a solicitat CSM apărarea independenței sale (27.06.2016). Cu toate acestea, se observă că faptele imputate reclamantei erau cunoscute pârâtului (șefa DNA – n.r.) de cel puțin 2 luni (cel puțin din data de 27.04.2017 când denunțul formulat de Pescariu Dinu a fost disjuns de reclamantă din dosarul nr.520/P/2015, fiind format dosarul nr.202/P/2017), fără ca, între timp, acesteia să i se fi imputat ceva. În plus, potrivit susținerilor reclamantei, necontestate de pârâtă, disjungerea acestui denunț i-ar fi fost solicitată expres de către procurorul-șef al Secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, rezultând deci că existența lui era cunoscută deja la acea dată (27.04.2017). Mai mult chiar, a doua zi după această disjungere, reclamantei i-a și fost prelungită detașarea în funcția de procuror-șef al Serviciului de combatere a macrocriminalitatii economico-financiare din cadrul Secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, din cadrul DNA-Structura centrală. Ca atare, împrejurarea că în intervalul 27.04.2017-26.07.2017, pârâtul (șefa DNA – n.r.) nu a întreprins niciun demers împotriva reclamantei, coroborată cu împrejurarea că aceste demersuri au fost declanșate imediat după formularea de către reclamantă a sesizării disciplinare din data de 26.07.2017, ridică semne de întrebare asupra motivelor reale, oportunității și legalității procedurii de revocare”.

CSM – garantul execuției

În aceeași decizie, instanța arată că Secția pentru procurori a CSM era datoare să verifice dacă motivele invocate de Kovesi pentru revocarea Mihaielei Moraru Iorga sunt reale și dacă procedura revocării este legală și corectă. Potrivit instanței, rolul CSM nu este acela de a aviza pur și simplu tot ce solicită procurorul șef al DNA, ci de a oferi o garanție că acesta își exercită atribuțiile cu bună-credință.

“În ceea ce privește procedura acordării de catre CSM-Secția pentru procurori a avizului favorabil de revocare a reclamantei din funcție, instanța reține că, fiind vorba de un act administrative prealabil, neproducator de efecte juridice prin el însuși, legalitatea avizului respectiv poate fi cercetată odată cu legalitatea ordinului final de revocare. Cu privire la acest aspect, instanța reține că, indiferent de natura sa (consultativă sau conformă), avizul a fost conceput drept o garanție, un filtru împotriva riscului arbitrariului în luarea măsurii revocării procurorilor DNA (aspect care confirmă gravitatea măsurii revocării, gravitate reținută mai sus).

Constituind deci o garanție a exercitării cu bună credință de către procurorul-șef al DNA a dreptului de revocare a procurorilor, avizul CSM trebuie dat în condiții care să asigure realizarea efectivă a acestei funcții (de garantie), el neputându-se transforma într-o operațiune pur formală, de confirmare ab initio a demesurilor inițiate de procurorul-șef al DNA. Pentru a-și îndeplini însă această funcție, este necesar ca avizul să fie dat în deplină cunoștință de cauză de către membrii procurori ai CSM, adică prin cunoașterea deplină a situației de fapt și de drept imputate procurorului, prin analizarea directă și nemijlocită a probelor pe care se bazează această situație de fapt și prin acordarea posibilității procurorului în cauză de a dovedi contrariul (respectiv, faptul că măsura revocării nu se justifică). (…) Or, cercetând conținutul Hotărârii nr.525/04.07.2017 a CSM-Secția pentru procurori se observă că membrii secției s-au rezumat la a prelua ca atare susținerile procurorului-sef al DNA din cuprinsul cererii de revocare, fără ca aceste susțineri să fie dublate de probe aferente și fără a se analiza în vreun fel apărările reclamantei care a fost prezentă în ședința Consiliului din data de 04.07.2017, existând deci aparența că analiza nu a fost una efectivă și reală, ci pur formală” – este concluzia Curții de Apel București.

Kovesi – presiuni asupra judecătorului incomod

Documentele aflate acum pe masa judecătorilor ÎCCJ mai demonstrează și că șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, a făcut presiuni asupra, inclusiv prin Inspecția Judiciară, asupra judecătorului Amer Jabre, de la Curtea de Apel București, care i-a dat câștig de cauză Mihaielei Moraru Iorga, în primă instanță. Mai mult, Kovesi a cerut chiar recuzarea magistratului.  Motivele au fost considerate, însă, aberante, după cum arată chiar Curtea de Apel București care a respins cererea șefei DNA.

Astfel, pe de o parte, invocând informații apărute “în spațiul public”, în timpul procesului de la CAB, DNA, “prin procurorul șef Direcție Laura Codruța Kovesi”, a cerut, în data de 16.08.2017, președintei CSM (Mariana Ghena, la acea dată – n.r.), explicații privitoare la judecătorul Amer Jabre, motivând “necesitatea formulării, pentru termenul din data de 17.08.2017 (al procesului cu Mihaiela Moraru Iorga) a unei cereri de recuzare documentate”.

Temeiul adresei a fost acela că în 2014, “potrivit datelor apărute în spațiul public”, procurorul general al PICCJ a sesizat Inspecția Judiciară cu privire la judecătorul Amer Jabre pentru pretinse fapte incompatibile cu funcția de magistrat”. Răspunsul CSM i-a fost transmis lui Kovesi în aceeași zi în care aceasta a formulat solicitarea, 16 august 2017, și conținea datele solicitate și mai apoi folosite de DNA pentru recuzarea lui Jabre.

O solicitare similară, cu aceleași argumente de “necesitate”, a fost trimisă de Laura Kovesi și procurorului general Augustin Lazăr căruia șefa DNA i-a cerut să îi comunice dacă “s-a transmis o astfel de sesizare de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în raport de domnul judecător Jabre Amer, Consiliului Superior al Magistraturii”. Lazăr îi răspunde și el rapid lui Kovesi.  

Astfel, din răspunsul Parchetului General reiese că judecătorul Amer Jabre se judecă cu Ministerul Public – Parchetul General, solicitând “date și luarea anumitor măsuri în legătură cu înregistrările audio – video realizate în cadrul dosarului nr. ….al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov/Judecătoria Cornetu.” În plus, prin adresa cu nr. 1956/C/2014, din 11.07.2014, procurorul general al PÎCCJ a cerut CSM cercetarea lui Amer Jabre de către Inspecția Judiciară, invocând “incidentul din 9.07.2014”. Cererea lui Lazăr a fost admisă de Secția pentru procurori a CSM pe 30.03.2016, însă procedura a fost suspendată, ca urmare a procesului intentat de judecător Parchetului General.

Având în vedere aceste răspunsuri primite pe 16 august 2017, Kovesi a cerut, pe 17 august 2017, recuzarea judecătorului Amer Jabre, în procesul deschis de Mihaiela Moraru. Motivul: judecătorul nu ar fi obiectiv și imparțial, în condițiile în care are un proces cu Ministerul Public – Parchetul General, iar DNA face parte din Ministerul Public.

Mai grav este faptul că, după ce recuzarea judecătorului Amer Jabre a fost respinsă, Inspecția Judiciară prin inspector “R” (Elena Rădescu? – n.r.) deschide “lucrarea cu nr. 7612/IJ/1589/DIP/2017”, în baza căreia cere Curții de Apel București următoarele documente:

  • Adresa DNA (2001/C/16.08.2017) privind recuzarea judecătorului Amer Jabre;
  • Sentința din 27.09.2017 pronunțată în dosarul cu nr. 6018/2/2017, privind respingerea cererii de recuzare.
  • Încheierile de ședință de la termenele anterioare respingerii recuzării.

Este important de precizat că această solicitare a Inspecției Judiciare a venit în timpul procesului intentat de Mihaiela Moraru Iorga șefei DNA.

Motivele de recurs invocate de Kovesi frizează abuzul

Kovesi nu s-a oprit la Curtea de Apel București. A declarat recurs, dar motivele demersului, invocate în întâmpinarea depusă de DNA la dosarul aflat pe rolul ÎCCJ, frizează și ele abuzul.

Astfel, DNA arată că instanța Curții de Apel București “a insistat asupra faptului că DNA ar fi trebuit să purceadă <<în mod necesar>> la analizarea situației de fapt și de drept din toate perspectivele posibile, prin ascultarea procurorilor, să administreze și alte probe”. Lucru inacceptabil în accepțiunea Codruței Kovesi, potrivit documentelor. “Revocarea din funcția de procuror în cadrul DNA nu este condiționată de efectuarea vreunei cercetări disciplinare ori sancționarea disciplinară a magistratului. Potrivit art. 87, alin.8 din Legea 304/2004 (articol contestat, însă, de Mihaiela Moraru Iorga, contestație ce a fost admisă de CAB și transmisă Curții Constituționale,) pentru a fi revocați din DNA e suficient ca procurorii să își fi exercitat necorespunzător atribuțiile (acuzație demontată, însă, de CAB prin decizia dată în primă instanță – n.r.), nu și să fi fost sancționați disciplinar”, susține Kovesi în întâmpinarea depusă la ÎCCJ.

DNA: Kovesi nu e DNA

Apoi, DNA insistă pe admiterea excepției lipsei calutății procesuale pasive a procurorului șef al DNA.

În ceea ce privește respingerea de către CAB a excepției lipsei calității procesuale pasive a procurorului șef DNA, considerăm că instanța de fond, făcând referire doar la funcția de reprezentare a procurorului -șef, nu și sub aspectul că acțiunea e îndreptată nominal împotriva procurorului șef al DNA, a soluționat cauza, deși nu era îndeplinită cerința calității procesuale pasive, având în vedere că reclamanta s-a îndreptat cu acțiune în care a indicat nominal ca pârât pe Laura Codruța Kovesi. Or, după cum am precizat, chiar în condițiile în care procurorul șef al DNA are atribuții de reprezentare a instituției, calitate procesuală ar fi avut procuror șef al DNA, nu și nominal Laura Codruța Kovesi. În încheierea de la termenul din 21 septembrie 2017, CAB aduce la cunoștință faptul că, la termenul trecut, s-a indicat ca pârât procuror șef al DNA, aspect nereal ce rezultă din însăși mențiunile din încheierea anterioară, de la 13 septembrie 2017, când a fost pusă la îndoială abilitatea/competența procurorului șef adjunct de a semna întâmpinarea. În speță, singura autoritate publică administrativă care poate sta în proces nu poate fi decât DNA, reprezentată prin procurorul său șef, aceasta fiind și singura entitate căreia legea îi recunoaște personalitatea juridică – cererea nu poate decât să fi fost îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respectiv procuror șef al DNA”, mai arată DNA în întâmpinarea transmisă ÎCCJ.

Kovesi nu suportă deciziile CCR

Potrivit aceluiași document, o altă nemulțumire a Laurei Kovesi privind decizia CAB este legată de invocarea de către judecătorul Amer Jabre a unei decizii a CCR și de transpunerea acesteia în Contencios. “CAB își motivează decizia de suspendare (a ordinului lui Kovesi – n.r.) prin existența cazului justificat, invocând în sprijin Decizia CCR nr. 405/2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 246 Cod penal din 1996, art. 297 alin. 1 din Codul penal și ale art. 13 indice 2 din Legea 78/2000, cu specificația că: <<Chiar dacă respectiva decizie a CCR a vizat sfera ilicitului penal, raționamentele Curții sunt valabile și pentru sfera ilicitului administrativ, deoarece, deși în principiu, răspunderea juridică penală este mai gravă decât cea administrativă, ambele sunt generate de același principiu, cel al legalității”.

Raluca Dan

NICIUN COMENTARIU