Procurorii recunosc că au fost emise mandate de aducere pe numele a 112 elevi de la Liceul “Dimitrie Bolintineanu”

Procurorii Parchetului Capitalei au recunoscut marți că, la finele săptămânii trecute, au emis mandate de aducere pe numele a 112 elevi de la Liceul “Dimitrie Bolintineanu”. În clarificările transmise procurorului general al României, șefii Parchetului Capitalei se scuză arătând că mandatele de aducere ar fi fost folosite doar în cazul în care vreunul dintre elevii vizați ar fi refuzat să se prezinte la audieri ulterior citării și invocă probleme de comunicare.

Clarificările fac referire pe larg doar la aceste probleme de comunicare, fără a detalia însă aspectele procedurale și motivele pentru care mandatele de aducere au fost emise odată cu citațiile. Potrivit articolulului 183, alineatul 1 din Codul de Procedură Penală (singurul care se aplică în cazul elevilor de la Liceul Dimitrie Bolintineanu), “o persoană poate fi adusă în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacă, fiind anterior citată, nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenţa ei este necesară”.

Redăm, în continuare, comunicatul de presă, integral, al Parchetului General:

Examinând clarificările transmise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti referitoare la aspectele prezentate în spaţiul public ca fiind contradictorii, în cauza privind fraudarea examenului de bacalaureat la Liceul Teoretic „Dimitrie Bolintineanu” din Bucureşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că au existat o serie de deficienţe în ceea ce priveşte comunicarea publică, după cum urmează:

– nu s-a reuşit comunicarea publică a faptului că, deşi fuseseră emise mandate de aducere, acestea urmau să fie puse în aplicare doar în situaţia în care martorii ar fi refuzat să se prezinte la audieri ulterior citării de către procuror. Procurorul de caz s-a aflat vineri, 5 iulie 2013, la Liceul Dimitrie Bolintineanu şi în scopul realizării procedurii de citare a elevilor, pe lângă efectuarea unor percheziţii (care nu vizau sălile de examen sau elevii), aspect ce nu a fost adus la cunoştinţa publicului decât cu mare întârziere;

– nu s-a reuşit comunicarea publică a faptului că toţi cei 112 elevi care urmau să fie audiaţi cu prioritate, pe cât posibil chiar în ziua de vineri, 5 iulie 2013, sunt majori, astfel încât nu se punea problema audierii acestora în prezenţa părinţilor ori cu respectarea altei proceduri speciale;

– comunicarea s-a făcut de către mai multe persoane, ceea ce a dus la declaraţii aparent contradictorii, dar care în fapt erau incomplete (purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti s-a referit la existenţa mandatelor de aducere, deoarece doar o eventuală punere în executare a acestora era de competenţa instituţiei din care face parte; purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a declarat că nu s-au pus în aplicare mandate de aducere, fără a menţiona că acestea fuseseră totuşi emise);

– au fost prezumate ca fiind cunoscute publicului anumite aspecte de ordin tehnic şi organizatoric, care trebuiau în realitate explicate (diferenţa dintre noţiunile de „emitere” şi „punere în executare” a unui act emis de organul judiciar; faptul că autocarele aflate la faţa locului au servit iniţial la deplasarea poliţiştilor care au participat la actele efectuate la data de 5 iulie 2013; împrejurarea că deplasarea la sediul organelor de poliţie – mai ales în cazul Direcţiei Generale Anticorupţie – putea să constituie o problemă de ordin practic pentru tinerii nefamiliarizaţi cu procedurile judiciare, astfel încât transportul acestora cu autocarul avea rolul de a reduce durata deplasării, pentru a permite audierea unui număr cât mai mare de persoane în ziua respectivă);

– nu s-a reuşit comunicarea publică a faptului că percheziţiile corporale au avut loc luni, 1 iulie 2013, împotriva modului de efectuare a acestora nefiind formulată nicio plângere.

Modalitatea deficitară de comunicare a avut ca rezultat crearea în spaţiul public a unei imagini negative în ceea ce priveşte efectuarea urmăririi penale în cauza având ca obiect fraudarea examenului de bacalaureat la Liceul Dimitrie Bolintineanu din Bucureşti.

Ca urmare, demersurile procurorilor au fost percepute nu ca parte integrantă a anchetei efectuate într-o cauză de corupţie, într-un sector extrem de important şi sensibil al vieţii sociale, învăţământul preuniversitar, ci ca abuzuri ale autorităţilor.

În consecinţă, majoritatea analizelor efectuate în spaţiul public au omis faptul că rezultatele pe termen lung ale descoperirii şi sancţionării unor astfel de fapte sunt conforme principiului apărării intereselor minorilor şi tinerilor, primii prejudiciaţi de existenţa elementelor de corupţie în sistemul de învăţământ.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

În consecință, procurorul general Tiberiu Nițu a cerut – ca singură măsură, dispusă în acest caz – conducerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti ca, în continuare, comunicarea publică în acest dosar să se facă doar de către purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, doamna procuror Corina Paraschivescu.

S-a recomandat, totodată, procurorilor, ca, în situația în care se preconizează efectuarea de acte procedurale care implică audierea unui număr mare de persoane, să se acorde o mai mare atenție comunicării publice referitoare la aceasta, pentru a se evita perceperea de către cetățeni a unui atare demers ca având scopul de intimidare a părților sau martorilor.

Raluca Dan

NICIUN COMENTARIU