Oficial, prefer zambila

  • Maria Ardelean

Oficial, de azi e primăvară. Nici nu știu de când n-am mai văzut-o. Cel puțin în ultimii 15 ani, preocuparea mea, în perioada în care ghioceii traversau Calea Victoriei în mâinile celor care ți-i bagă aproape forțat pe geamul deschis al mașinii, era cu totul alta.

Anul trecut, de exemplu, mi se părea tare rău să-l văd pe Blaga la audieri la DNA. Sau pe Cherecheș, încătușat. Sau să mă uit, înspăimântată, la jocurile pseudo- politice de dinainte de locale.

Acum doi ani, între două drumuri greoaie, mă încărcam cu rugăciunile Elenei Udrea la gaborii de la Cercetări Penale să o lase cu sutien în pușcărie. Și, când îmi mai rămânea timp, îl ascultam pe Băsescu tânguindu-se că Justiția lui e abuzivă, deși nici nu se uscase, ah, era să spun cerneala, dar nu, nu se uscase paharul lui de la Cotroceni.

Și pomii înverzeau. Și soarele se întrema, cu plus valoare, în fiecare zi. Degeaba. Primăvara mea era degeaba.

Astăzi, am senzația că lucrez pentru National Geografic. Cu normă dublă chiar. Nu scap niciun răsărit, niciun fir de zambilă crescut firav, lângă poartă. Nicidecum vreun apus.

Mă supăr pe mine că adorm devreme, de parcă zambila ar înflori mai repede dacă stau trează. Zâmbesc stângaci, e drept, pentru că nu prea mai știu cum e s-o faci pe bune (cu zâmbetul, zic), atunci când știu și eu ca blondele, firesc, că viața e….vie.

Și nici că nu-l găsește doamna secretară de la Videle pe Ghiță nu mă interesează. Sau că Băsescu e în continuare mâhnit și, pe alocuri, violent, pe situația cu Justiția lui abuzivă. Nici că Ionuț Matei, fost vice la Înalta Curte, a avut 29 de achitări pe abuz în serviciu într-o zi. Alaltăieri, adică. Pentru că alaltăieri, am făcut printscreen de 15 mii de ori la aplicația Weather care-mi arăta 17 grade. Anul ăsta, dacă aș fi primit 17 avansări în grade militare într-o zi, nu mă bucurau ca gradele Celsius.

Așa încât, în speranța că zambila mea înflorește mai repede, îi ignor pe Igaș care își dă like la propriile postări sau pe Macovei care îmbătrânește urât. Și, pentru prima dată, capul meu aplecat nu este așa pentru că-mi admir pantofii, pentru că nu mai port tocuri. Ci pentru a- mi vedea zambila învingătoare.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ