Nu mă înscriu la concurs, din cauză de lentile de contact

  • Diana Tache

Hai că se termină și Babele lunii martie, fără vreun risc major ca ele, babele, să scandeze pe la Cotroceni sau ceva. Închidem și linia mucenicilor, cum se cuvine, cu toată dulceața reportată de la Dragobete încoace. Și, după toată tevatura cu inimi frenetice și mărțișoare neinspirate, ne împlinim maiestuos: se numește prim- adjunct la Serei. Nu cred că există vreun taxator de bilete sau vreun sculer matrițer care să nu știe că Florian Coldea nu mai e în funcție.

Și ne-a anunțat Marincea că, până se termină luna asta pusă pe șotii, trec și ei la treabă. În sensul organizării concursului, firește. Nu știm dacă e un concurs stabilit joi, cu numire miercuri, pe la prânz. Da, miercuri înainte de joi. Dar va fi un concurs pe bune, zice purtătorul de vorbe. Probabil singurul de pe Planetă. Într-o țară în care secretari de stat sau șefi de arme din sistemul de ordine și siguranță publică fac pușcărie sau se târăsc prin instanțe din cauză de concursuri măsluite, avem aici exemplul unui concurs serios, corect și, invariabil, de mare angajament pentru popor. Adică el, prim-adjunctul, va fi angajatul nostru. Nu, nu o să-l trimitem după țigări, pentru că unii dintre noi se lasă de fumat zilele astea. Nici nu-l trimitem la piață, că asta e treaba spp-iștilor. Și-ar fi păcat. Chiar de ni se pare că pot să alimenteze mașina, n-am avea cum să facem asta, pentru că în benzinării se mai schimbă o vorbă-două, conspirato-respirat.

El, prim-adjunctul, trebuie să aibă între 40 și 50 de ani. E bine. În sfârșit, îl contrazice cineva pe Băsescu, binecunoscut promotor al tinereții și gradelor mici pentru ocuparea de funcții-cheie.

De asemenea, trebuie să fi lucrat în operativ. Adică să știe cum e să mergi în adidași la serviciu. Și nu cred că se referă cineva la Pițurcă.

Apoi, succesorul prim și adjunct în același timp are mare nevoie să vorbească limba engleză. Eh, aici e șah la ministrul de interne. Adică i se spune doamnei Carmen, pe limba lui Marincea, că nu poți numi cadre în astfel de funcții, riscând să ceară, la masă, la Bruxelles, mouse (pronunțând maus), în loc de mousse (mus), doar pentru că se scrie aproximativ la fel. Și la Interne, secretarul de stat pe relații internaționale vorbește fluent doar peltica.

În finalul cerințelor cu bătaie spre dorințe, ne anunță Serei că înlocuitorul lui 02 la comanda instituției poate fi și femeie. Pe principiul “La mulți ani tuturor femeilor, indiferent de sex!”.

Regret, Marincea. Poate pentru prima dată, marele meu regret este că am ochii verzi, tocmai acum, când cei albaștri sunt necesari.

Mi-am amintit un banc mai mult decât potrivit pentru singurul concurs corect de pe Pământ:

“Un securist rău, un securist bun și Moș Crăciun intră în restaurant. Comandă o masă plină de bucate și, când să înceapă, se stinge lumina. După 3 minute, se aprinde, dar masa era goală, bucatele dispăruseră. Cine le-a mâncat? Securistul rău, firește, pentru că securistul bun și Moș Crăciun sunt personaje imaginare.”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ