- Andi Topală
Șeful Serviciului de Telecomunicații Speciale, Marcel Opriș (mă încăpățânez să nu-i spun „generalul”, numai ca să-l enervez) a încercat să-i convingă pe niște parlamentari de importanța legilor „Big Brother”. A reușit doar să-i adoarmă mai mult decât dorm ei de obicei. Cred că și el era într-o stare de profundă somnolență.
Am încercat să descifrez și eu mesajul pierdut printre fraze incoerente, anacoluturi, aliterații și agramatisme și am constatat că am de-a face cu o autentică dislogie. E clar. Opriș și-a pierdut discursul scris la birou și nici un angajat al STS nu a reușit s-l localizeze, așa că a vorbit din ce și-a adus aminte. „În perioada alegerilor prezidenţiale toate infrastructurile statului relevante pentru competitori au fost atacate din punct de vedere informatic. Cred că nu e o noutate sau v-aţi închipuit. Prin sală ştiu şi oameni, sunt şi oameni care ştiu bine lucrul acesta fiindcă s-ar putea ca unii dintre ei să fi fost ca Michiduţă, dintre cei care îndemnau «hai, hai, hai» (…) Dar un exemplu extrem de relevant este când o instituţie şi un om trebuiau atacate şi într-o emisiune de televiziune a unui post de televiziune de acum câtăva vreme a zis «acum o să vă demonstrăm că nu a făcut nimic şi sistemul respectiv nu funcţionează»”. Q.E.D.
Dincolo de incapacitatea șefului STS de a argumenta necesitatea legilor „Big Brother”, stau și mă întreb cu ce afectează activitatea serviciului special lipsa unei legislații referitoare la procurarea unei cartele preplătite, în condițiile în care aceasta presupune stocarea unor informații despre utilizator – nume, prenume, date despre apel etc. Marcel Opriș are impresia că STS poate localiza mai ușor un vorbitor dacă îi știe numele și prenumele?
Dacă nu mă înșel, serviciul condus de Opriș de aproape 10 ani a beneficiat de fonduri colosale pentru logistică și personal. Cu toate acestea, după cum toată țara știe, nu a fost în stare să localizeze apelul telefonic al victimei unui tragic accident.
Și dacă tot le-a vorbit parlamentarilor despre „instrumentele războiului cibernetic care pot fi folosite şi în scop politic”, i-aș împrospăta memoria cu momentul alegerilor prezidențiale din 2009, când STS a participat la procesul electoral controlând exclusiv 15.000 de telefoane mobile distribuite șefilor de secții de votare, care le foloseau la transmiterea de date despre numărătoare voturilor. STS a monitorizat, prin intermediul telefoanelor mobile şi al cartelelor prepaid pe care le-a pus la dispoziţia Biroului Electoral Central şi preşedinţilor secţiilor de votare, întreg procesul de transmitere a rezultatelor şi a prezenţei la vot.
Și acum, Marcel Opriș vine să ne explice de ce e nevoie de legile „Big Broother”? Cineva ar trebui să-i localizeze bunul simț, pierdut acum foarte mulți ani. Sau neuronul.