Monarhiile lumii (II) – Regatul Spaniei

Situată în sud-vestul Europei, Spania este constituită în statul social și democratic de drept, al cărui formă de guvernământ este monarhia constituțională. După sfârșitul regimului Franco în 1975, Spania a devenit o monarhie, apoi o monarhie constituțională în 1978, când o nouă constituție a fost adoptată.

Spania sărbătorește, la 12 octombrie, Ziua Hispanității, sărbătoare națională care comemorează descoperirea Americii de către Cristofor Columb la 12 octombrie 1492.

Regatul este condus acum de Felipe, fiul Regelui Juan Carlos, care a abdicat, în iunie 2014, după mai multe scandaluri în care a fost implicată familia sa.

Regele Felipe al VI-lea

Felipe al VI-lea de Bourbon și Grecia (pe numele său complet Felipe Juan Pablo Alfonso de Todos los Santos de Borbón y de Grecia) are 47 de ani și s-a născut la Madrid, fiind al treilea copil al regelui Juan Carlos și al reginei Sofia.

Regele Felipe are două surori mai mari, Infanta Elena și Infanta Cristina, ultima fiind implicată, anul trecut, alături de soțul ei într-un scandal de spălare de bani, unul dintre motivele pentru care Juan Carlos a abdicat. A fost botezat de arhiepiscopul Madridului, Casimiro Morcillo González, și a primit numele Felipe Juan Pablo Alfonso de Todos los Santos (în cinstea lui Filip al V-lea, primul Bourbon care a domnit în Spania, a bunicilor lui, Infantele Juan, Conte de Barcelona și Paul I al Greciei și a străbunicului său, regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei), sintagma Todos los Santos fiind adăugată prin tradiție membrilor casei regale spaniole. La naștere a primit titlul de Infante, chiar dacă la vremea respectivă tatăl său nu era rege. Nașii săi au fost bunicul patern, Infantele Juan, Conte de Barcelona, și străbunica sa, regina Victoria Eugenia.

regele felipe

Felipe a urmat învățământul obligatoriu la Madrid, apoi a studiat un an la un liceu din Ontario, Canada, după care a urmat cursurile Universității Autonome din Madrid, unde a obținut o diplomă în drept. A făcut de asemenea câteva cursuri de economie și un master în relații internaționale la Universitatea Georgetown, SUA, unde l-a avut coleg pe vărul său din Grecia, Prințul Pavlos.

Înalt de 1,97 m, Felipe a fost membru al echipei olimpice de iahting a Spaniei la Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992, unde a ocupat locul al 6-lea.

De-a lungul timpului, numele său a fost asociat cu diferite femei, însă doar două relații au fost mai importante: prima a fost cu o femeie de viță nobilă, dar care era cu 3 ani mai mare ca Felipe, ceea ce nu a fost bine văzut de casa regală, iar cea de-a doua cu un model norvegian care pozase și nud în cariera sa, lucru la fel de neplăcut pentru familia regală. Relația cu jurnalista de televiziune Letizia Ortiz a fost ținută departe de atenția publică până în 2003, când cuplul a anunțat oficial logodna. Deși Letizia mai fusese căsătorită, doar civil, și era divorțată, spaniolii au acceptat-o, pentru că întruchipează femeia modernă, independentă, educată și împlinită profesional. S-au căsătorit la 22 mai 2004 la Madrid. Cuplul are două fete: ASR Infanta Leonor de Todos los Santos a Spaniei, născută la 31 octombrie 2005, și ASR Infanta Sofía de Todos los Santos a Spaniei, născută la 29 aprilie 2007.

După atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid, Felipe, împreună cu surorile sale Elena și Cristina, au devenit primii membri ai familiei regale spaniole care au participat la un protest public.

Ca rege, Felipe are puteri politice limitate, Constituția din 1978 arătând că monarhul „arbitrează și mediază funcționarea instituțiilor”. Cea mai presantă sarcină a sa este reformarea monarhiei. Un sondaj al Centrului pentru Studii Sociologice din Madrid a arătat că popularitatea monarhiei s-a prăbușit în ultimii ani ai domniei lui Juan Carlos, ajungând la 38%, de la un nivel record de 75%.

În iunie 2015, Felipe i-a retras surorii sale, infanta Cristina, titlul de Ducesă de Palma de Mallorca, în urma scandalului de corupție în care este implicată.

După un an de domnie, Felipe a reușit să ridice nivelul de popularitate al monarhiei la 81%

Regatul Spaniei

Cu o suprafață de 504.645 km², Spania este a patra țară europeană ca mărime, precedată de Rusia, Ucraina și Franța. Cu o altitudine medie de 650 de metri deasupra nivelului mării, este a doua cea mai muntoasă țară a Europei după Elveția. Conform recensământului din 2007, populația sa este de 45.200.737 de locuitori.

Numele „Spania” este derivat din „Hispania”, numele în latină cu care romanii se refereau la toată peninsula, și pe care l-au preluat din grecul „Hispanía” (accent pe „i”, ca și în cazul „României”), utilizat de către Artemidor din Efes (sec.I î.Hr.), autorul celei mai vechi hărți a Occidentului, în care descrie amănunțit Hispania romană.

Originea termenului „Hispania” este atribuit fenicienilor, prima civilizație non-iberică, care a ajuns în peninsulă pentru a-și extinde comerțul și care a fondat, între altele, orașul activ cel mai vechi din Occident. În limba lor punică l-au numit Isephanim, „Coastă de iepuri”. Iepurii se găseau și încă se găsesc în abundență în Andaluzia, iar unele monede bătute în epoca lui Hadrian reprezentau personificarea Hispaniei ca o doamnă așezată, cu un iepure la picioarele ei.

Politica

Spania este o monarhie constituțională, cu o monarhie ereditară și cu un parlament bicameral – Cortes Generales sau Adunarea Națională.

Puterea executivă este reprezentată de Consiliul de Miniștri, prezidat de Președintele Guvernului (asemănător unui prim-ministru), propus de monarh și ales de către Adunarea Națională după alegerile legislative.

Puterea legislativă este formată din Congresul Deputaților (Congreso de los Diputados) cu 350 de membri, aleși prin vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea proporțională, pentru un mandat de patru ani, și un Senat ( Senado) cu 259 de locuri, din care 208 formate din aleși direcți pe baza votului popular și ceilalți 51 trimiși de legislaturile locale pentru un mandat de patru ani.

În 2003, Spania purta discuții cu Regatul Unit despre Gibraltar, o mică peninsulă care și-a schimbat posesorul în timpul Războiului Spaniol de Succesiune în 1714. Discuțiile se referă la împărțirea suveranității asupra peninsulei, subiect al unui referendum constituțional al gibraltarienilor, care și-au exprimat opoziția față de orice act de supunere față de Spania.

Gibraltar, un teritoriu de 6 km², este un vechi subiect de dispută teritorială între Spania și Regatul Unit. Acest teritoriu de peste mare al coroanei britanice se află în cea mai meridională parte a Peninsulei Iberice și a fost cucerit în timpul Războiului de Succesiune Spaniolă în 1704 împreună cu Minorca, una dintre Insulele Baleare. Deși spaniolii s-au reinstalat la Maiorca după Tratatul de la Amiens din 1802, Gibraltarul a rămas posesiune engleză. Situația legală a fost regularizată de Tratatul de la Utrecht, conform căruia Spania cedează teritoriul. Spania a cerut întoarcerea teritoriului sub conducerea sa, dar locuitorilor din Gibraltar s-au opus. ONU constrânge Spania și Regatul Unit să gasească o soluție a problemei legate de statutul Gibraltarului.

Compunerea administrativ-teritorială

Spania este, în prezent, statul autonomiilor, formal unitar, dar, de fapt, funcționând ca o federație de Comunități Autonome, fiecare cu puteri și legi diferite. Există unele probleme cu acest sistem, de vreme ce unele guverne autonome (acelea conduse de partide extremist-naționaliste) încearcă un tip mai federal de relații cu Spania, în timp ce guvernul central încearcă să reprime ceea ce unii văd ca o autonomie excesivă a unor comunități autonome (Țara Bascilor și Catalonia).

Spania este o națiune organizată teritorial în șaptesprezeci comunități autonome și două orașe autonome. Comunitățile mai sunt împărțite la rândul lor în 50 de provincii.

Economia

Economia capitalistă mixtă a Spaniei suportă un PIB care pe o bază per capita reprezintă 80% din cel al economiilor vest-europene. Guvernul său de centru-dreapta a lucrat cu succes pentru a câștiga aderarea la primul grup de țări ce au lansat moneda unică europeană pe 1 ianuarie 1999. Administrația lui Jose Maria Aznar a continuat să susțină liberalizarea, privatizarea, și deregularea economiei și a introdus unele reforme pentru taxe în final.

Spania este cea de-a doua destinație turistică din lume și are 105 de aeroporturi. Ocupă locul 3 în Europa și locul 7 în lume în ceea ce privește industria constructoare de mașini. Peste 82% dintre vehiculele produse în Spania sunt exportate în peste 90 de țări.

În 2011, Spania a fost una dintre țările cele mai afectate de criza economică.

Emanuel Stan

NICIUN COMENTARIU