Monarhiile lumii (I): Andorra – Principatul Andorrei

A șasea cea mai mică țară din Europa, Andorra este un principat înființat în 1278, condus de doi coprincipi – Episcopul de Urgell, Joan Enric Vives i Sicília (țara face parte din Dieceza de Urgell) și președintele Franței (acum Francois Hollande).

Numele „Andorra” probabil provine de la cuvântul navarez andurrial, care înseamnă țară acoperită de tufe.

Andorra este formată din șapte zone administrativ-teritoriale, numite parròquies (parohii): Andorra la Vella, Canillo, Encamp, Escaldes-Engordany, La Massana, Ordino, Sant Julià de Lòria. Cu o suprafață de 468 km², Andorra are o populație estimată la 84.082 de locuitori (în 2009). Populația este predominant romano-catolică (90%), deși această religie nu este oficială. Limba este catalana, deși în Andorra trăiesc și portughezi, francezi, spanioli, italieni.

Capitala este Andorra la Vella, care este și cel mai mare oraș.

Politica

Politica Andorrei se desfășoară în contextul unei democrații parlamentare reprezentative cu sistem pluripartit, în care prim-ministrul Andorrei este șeful guvernului. Actualul prim-ministru este Antoni Martí din partidul Democrații pentru Andorra (DA). Puterea executivă este exercitată de guvern. Puterea legislativă o dețin împreună guvernul și parlamentul.

Parlamentul Andorrei este numit și Consiliul General. Acesta este un organism unicameral cu 28–42 consilieri, așa cum sunt numiți parlamentarii. Consilierii primesc mandate de patru ani, alegerile desfășurându-se între a treisprezecea și a paisprezecea zi de după dizolvarea consiliului anterior. Consilierii pot fi aleși în două mandate consecutive.

Jumătate dintre consilieri sunt aleși în număr egal din fiecare dintre cele șapte parohii administrative și cealaltă jumătate sunt aleși într-un unic colegiu național. La 15 zile după alegeri, consilierii aleși țin ședința inaugurală. În această ședință, sunt aleși sindicul general, liderul Consiliului General, și asistentul său, subsindicul general. După încă opt zile, consiliul se întrunește din nou. În această sesiune, unul dintre consilieri este ales în funcția de prim ministru.

Candidații pentru funcția de prim ministru pot fi propuși de cel puțin o cincime din consilieri. Consiliul alege apoi premierul cu majoritate absolută de voturi. Sindicul general notifică apoi co-principii, care la rândul lor emit decretele de numire a primului ministru al Andorrei. Consiliul General este răspunzător și pentru propunerea și adoptarea legilor. Dreptul de inițiativă legislativă în Consiliu îl au fie trei consilieri, fie cel puțin o zecime din cetățenii Andorrei.

Dacă șeful guvernului nu este mulțumit de activitatea Consiliului, el poate cere co-principilor dizolvarea acestuia și noi alegeri. La rândul lor, consilierii au puterea de a-l demite pe șeful guvernului. Dreptul de inițiere a unei moțiuni de cenuză îl au o cincime din consilieri, iar decizia privind adoptarea ei se face cu majoritate absolută de voturi.

Sistemul său politic a fost modernizat în 1993, când a devenit membru al ONU și al Consiliului Europei.

Economia

Turismul este principala ramură a economiei Andorrei, producând circa 80% din PIB. Circa 10 milioane de turiști vizitează anual țara, atrași de lipsa taxelor vamale și de stațiunile de vară și de iarnă.

Sectorul bancar, cu statutul său de paradis fiscal, contribuie și el substanțial la economie.

Fiind o țară cu relief muntos, producția agricolă este limitată (doar 2% din suprafața țării este teren arabil) și mare parte din alimente sunt importate. Principala activitate agricolă este creșterea oilor. De asemenea, resursele naturale ale Andorrei sunt energia hidroelectrică, apa minerală, lemnul, minereul de fier și de plumb. Industria producătoare se ocupă cu producția de țigări și mobilă.

Andorra nu este membră a UE, dar se bucură de o relație specială cu aceasta, fiind tratată ca membru al Uniunii în ce privește comerțul cu bunuri (scutit de taxe vamale) și ca stat nemembru în ce privește produsele agricole. Andorra nu a avut până la 31 decembrie 1999 o monedă proprie, în țară circulând francul francez și peseta spaniolă în tranzacții bancare, după care ambele monede au fost înlocuite euro.

Transporturi

Andorra are o rețea rutieră de 279 km, dintre care 76 km sunt neasfaltați. Are două drumuri principale, unul către Spania, celălalt, către Franța. Autobuzele acoperă zonele metropolitane și mai multe comunități rurale, pe majoritatea rutelor autobuzele circulând la o jumătate de oră sau mai des la orele de vârf.

Nu există căi ferate, porturi sau aeroporturi, ci doar câteva heliporturi.

Emanuel Stan

NICIUN COMENTARIU