Macovei, „zeiţa anticorupţie”, îşi dă un autogol

SR Stanescu

  • Sorin Roşca Stănescu

Monica Macovei a anunţat pe blogul sau că a votat împotriva “Raportului privind descărcarea de gestiune a Parlamentului European”, deoarece din document reieşea  că în executarea bugetului preşedintele respectivei instituţii, socialistul Martin Schulz, săvârşise fapte de abuz şi corupţie. Cel puţin presa de o anumită orientare a preluat şi pus în circulaţie această ştire arătând încă odată fermitatea, curajul şi consecvenţă incoruptibilei europarlamentare PDL.

Realitatea este, însă, cu totul alta. Ne aflăm în faţa unei manipulări de proporţii a opiniei publice marca Monica Macovei.

Raportul în discuţie conţinea grave acuzaţii de corupţie la adresa Preşedintelui socialist Martin Schulz (în prezent şi candidat al tuturor socialiştilor europeni la funcţia de Preşedinte al Comisiei Europene), iar descărcarea de gestiune a Parlamentului urma să aibă loc în condiţiile însuşirii aprecierilor critice respective şi în plus cu formularea cererii că Schulz să părăsească imediat poziţia de şef al legislativului european. Din acest motiv domnul Schulz a făcut un lobby intens spre a convinge cât mai mulţi europarlamentari să voteze împotriva raportului. Decât un document oficial al Parlamentului care, acum în prag de alegeri europene, să îl condamne şi să îi ceară demisia –  un adevărat vot de neîncredere – mai bine era că raportul să cadă, urmând ca problema să fie reluată şi rezolvată de viitorul legislativ, peste doar câteva luni, în condiţii mai faste.

Aşa se explică de ce chiar raportorul, romanul Cătălin Ivan, trezit la realitatea intereselor de partid sau chemat la ordine de mai marii săi, a cerut să se voteze împotriva propriului raport. De asemenea, Grupul socialist a cerut oficial membrilor săi să voteze împotriva raportului. Ceea ce majoritatea a şi făcut.

Aşadar, declarând că a dorit să îl sancţioneze pe socialistul Martin Schulz, Monica Macovei a votat alături de socialişti exact aşa cum a dorit şi a cerut Martin Schulz. Adică împotriva propriului grup politic, cel al popularilor europeni.

Este greu de crezut că, în condiţiile unei proceduri atât de simple, Monica Macovei nu a înţeles ce votează. Pe de altă parte, dacă a ştiut, întrebarea este de ce a făcut-o?

Varianta unei înţelegeri cu preşedintele Parlamentului este puţin probabilă. Ceea ce se poate observa, însă, este faptul că una dintre cele mai grave acuzaţii aduse de raportul Ivan lui Martin Schulz este aceea de a fi împiedicat procedura de clarificare a împrejurărilor în care fostul comisar pentru sănătate, John Dalli, a fost obligat să demisioneze de către Preşedintele Comisiei Europene, Jose-Manuel Barosso, fiind acuzat de fapte de corupţie pe care, în realitate, nu le comisese. Spre a scăpa de Dalli, Barosso s-a servit de Oficiul pentru Luptă Împotriva Fraudei (OLAF), tot aşa cum a făcut-o şi Schulz, spre a scăpa de Adrian Severin. Or, Comisia pentru Control Bugetar, competenţa sa pregatesca Raportul pentru descărcarea de gestiune a Parlamentului, urmărea şi demiterea directorului OLAF, Giovanni Kessler, de mai multă vreme criticat pentru a se fi pretat la jocuri politice similare cu cele făcute de DNA în România. Condamnarea lui Schulz ar fi fost şi un cui în sicriul lui Kessler.

Legăturile Monicăi Macovei cu DNA sunt cunoscute. Dacă adăugăm că OLAF este unul dintre îndrumătorii şi protectorii DNA, reprezentantul OLAF în România avându-şi sediul chiar în sediul DNA, vom înţelege de îndată că unul dintre şefii şi totodată giranţii Monicăi Macovei la Bruxelles este chiar coruptul şi politizatul organism pentru combaterea fraudei. Astfel se explica uşor votul lui Macovei împotriva Raportului Ivan alături de Ivan.

Aici a mai apărut, însă, o problemă. Raportul cu pricina s-a votat electronic prin apel nominal, astfel încât oricine putea afla cum s-a pronunţat Monica Macovei. Pentru că din cine ştie ce întâmplare lumea să nu prindă de veste că zeiţa anticorupţiei muşamalizează actele de corupţie, ea a ales să fie prima care îşi “explică” votul. În acest sens a contat pe faptul că oamenii mai puţin informaţi asupra procedurilor europarlamentare vor înghiţi povestea că opoziţia faţă de descărcarea de gestiune ar fi fost o formă de protest faţă de comportamentul Preşedintelui Parlamentului European astfel, chipurile, lăsat cu execuţia bugetară în braţe.

Desigur, mulţi au înghiţit această minciună. După cum au crezut multe alte minciuni menite a convinge lumea că Monica Macovei lupta cu curaj în Parlamentul European, ca şi în România, pentru demascarea şi pedepsirea corupţilor. Iată, însă, că în realitate zeiţa anticorupţiei este prinsă în lanţul slăbiciunilor faţă de marii corupţi pe care îi acoperă când poate, unde poate şi cât poate. Ea este necruţătoare doar când este vorba de distrugerea liderilor romani şi a reputaţiei României. Ar fi bine ca lumea să se trezească şi să vadă cum stau lucrurile în realitate.

Sorin Roşca Stănescu

 

 

 

Macovei, „zeiţa anticorupţie”, îşi dă un autogol

 

 

Monica Macovei a anunţat pe blogul sau că a votat împotriva “Raportului privind descărcarea de gestiune a Parlamentului European”, deoarece din document reieşea  că în executarea bugetului Preşedintele respectivei instituţii, socialistul Martin Schulz, săvârşise fapte de abuz şi corupţie. Cel puţin presa de o anumită orientare a preluat şi pus în circulaţie această ştire arătând încă odată fermitatea, curajul şi consecvenţă incoruptibilei europarlamentare PDL.

 

Realitatea este, însă, cu totul alta. Ne aflăm în faţa unei manipulări de proporţii a opiniei publice marca Monica Macovei.

 

Raportul în discuţie conţinea grave acuzaţii de corupţie la adresa Preşedintelui socialist Martin Schulz (în prezent şi candidat al tuturor socialiştilor europeni la funcţia de Preşedinte al Comisiei Europene), iar descărcarea de gestiune a Parlamentului urma să aibă loc în condiţiile însuşirii aprecierilor critice respective şi în plus cu formularea cererii că Schulz să părăsească imediat poziţia de şef al legislativului european. Din acest motiv domnul Schulz a făcut un lobby intens spre a convinge cât mai mulţi europarlamentari să voteze împotriva raportului. Decât un document oficial al Parlamentului care, acum în prag de alegeri europene, să îl condamne şi să îi ceară demisia –  un adevărat vot de neîncredere – mai bine era că raportul să cadă, urmând ca problema să fie reluată şi rezolvată de viitorul legislativ, peste doar câteva luni, în condiţii mai faste.

 

Aşa se explică de ce chiar raportorul, romanul Cătălin Ivan, trezit la realitatea intereselor de partid sau chemat la ordine de mai marii săi, a cerut să se voteze împotriva propriului raport. De asemenea, Grupul socialist a cerut oficial membrilor săi să voteze împotriva raportului. Ceea ce majoritatea a şi făcut.

 

Aşadar, declarând că a dorit să îl sancţioneze pe socialistul Martin Schulz, Monica Macovei a votat alături de socialişti exact aşa cum a dorit şi a cerut Martin Schulz. Adică împotriva propriului grup politic, cel al popularilor europeni.

 

Este greu de crezut că, în condiţiile unei proceduri atât de simple, Monica Macovei nu a înţeles ce votează. Pe de altă parte, dacă a ştiut, întrebarea este de ce a făcut-o?

 

Varianta unei înţelegeri cu preşedintele Parlamentului este puţin probabilă. Ceea ce se poate observa, însă, este faptul că una dintre cele mai grave acuzaţii aduse de raportul Ivan lui Martin Schulz este aceea de a fi împiedicat procedura de clarificare a împrejurărilor în care fostul comisar pentru sănătate, John Dalli, a fost obligat să demisioneze de către Preşedintele Comisiei Europene, Jose-Manuel Barosso, fiind acuzat de fapte de corupţie pe care, în realitate, nu le comisese. Spre a scăpa de Dalli, Barosso s-a servit de Oficiul pentru Luptă Împotriva Fraudei (OLAF), tot aşa cum a făcut-o şi Schulz, spre a scăpa de Adrian Severin. Or, Comisia pentru Control Bugetar, competenţa sa pregatesca Raportul pentru descărcarea de gestiune a Parlamentului, urmărea şi demiterea directorului OLAF, Giovanni Kessler, de mai multă vreme criticat pentru a se fi pretat la jocuri politice similare cu cele făcute de DNA în România. Condamnarea lui Schulz ar fi fost şi un cui în sicriul lui Kessler.

 

Legăturile Monicăi Macovei cu DNA sunt cunoscute. Dacă adăugăm că OLAF este unul dintre îndrumătorii şi protectorii DNA, reprezentantul OLAF în România avându-şi sediul chiar în sediul DNA, vom înţelege de îndată că unul dintre şefii şi totodată giranţii Monicăi Macovei la Bruxelles este chiar coruptul şi politizatul organism pentru combaterea fraudei. Astfel se explica uşor votul lui Macovei împotriva Raportului Ivan alături de Ivan.

 

Aici a mai apărut, însă, o problemă. Raportul cu pricina s-a votat electronic prin apel nominal, astfel încât oricine putea afla cum s-a pronunţat Monica Macovei. Pentru că din cine ştie ce întâmplare lumea să nu prindă de veste că zeiţa anticorupţiei muşamalizează actele de corupţie, ea a ales să fie prima care îşi “explică” votul. În acest sens a contat pe faptul că oamenii mai puţin informaţi asupra procedurilor europarlamentare vor înghiţi povestea că opoziţia faţă de descărcarea de gestiune ar fi fost o formă de protest faţă de comportamentul Preşedintelui Parlamentului European astfel, chipurile, lăsat cu execuţia bugetară în braţe.

 

Desigur, mulţi au înghiţit această minciună. După cum au crezut multe alte minciuni menite a convinge lumea că Monica Macovei lupta cu curaj în Parlamentul European, ca şi în România, pentru demascarea şi pedepsirea corupţilor. Iată, însă, că în realitate zeiţa anticorupţiei este prinsă în lanţul slăbiciunilor faţă de marii corupţi pe care îi acoperă când poate, unde poate şi cât poate. Ea este necruţătoare doar când este vorba de distrugerea liderilor romani şi a reputaţiei României. Ar fi bine ca lumea să se trezească şi să vadă cum stau lucrurile în realitate.

 

 

NICIUN COMENTARIU