Credinţa în puterea Lunii este ceva destul de răspândit. Lunacy (eng. = nebunie)
Cu toţii am auzit superstiţiile conform cărora odată cu apariţia Lunii pline apar şi vârcolacii, şi vampirii.Credinţa în faptul că Luna înnebuneşte puţin muritorii de rând este destul de veche şi răspândită. Astfel de noţiuni chiar au dat naştere cuvântului “lunacy”.
Dacă staţi de vorbă cu ofiţeri de poliţie sau cu personalul medical din spitale, unii vor insista că se întamplă mult mai multe accidente, incidente violente şi admiteri psihiatrice atunci când este Lună plină. În anul 2007, poliţia din staţiunea britanică Brighton chiar chema mai mulţi ofiţeri la sediu în nopţile cu Lună plină.
Capacitatea Lunii de a ne influenţa comportamentul este, fără indoială, o idee acceptată de numeroşi oameni. Dincolo de poveşti populare şi dovezi anecdotice, această teorie a fost ţinta a sute de studii. Vara trecută, un studiu a constatat că oamenii care şi-au petrecut nopţile într-un laborator de somn şi-au evaluat calitatea somnului cu până la 15% mai mică atunci când era Lună plină, chiar dacă nu o puteau vedea şi nici nu puteau fi deranjaţi de lumina produsă de ea. În medie, au avut nevoie de cinci minute în plus pentru a adormi.
Deşi studiul a obţinut multă atenţie din partea instituţiilor media, a avut doar 33 de participanţi, iar acest lucru i-a determinat pe autori să fie precauţi cu privire la deducerea prea multor lucruri din rezultatele obţinute. Combinarea rezultatelor mai multor studii într-o meta-analiză este o modalitate de a asigura o fundaţie statistică mai puternică pentru ceea ce se descoperă. Psihologii americani James Rotton şi Ivan Kelly au abordat aceasta meodă în 1985, combinând rezultatele a 37 de studii privind efectele ciclului fazelor Lunii. Au ajuns la concluzia că Luna nu are nicio legătură cu numărul admiterilor psihiatrice, uciderilor, accidentelor de maşini, sinuciderilor şi crimelor.
Este favorizată sinuciderea?
Atunci când analizau studii individuale unde au fost găsite legături, au concluzionat că existau alte explicaţii plauzibile, precum coinciderea Lunii pline cu o vacanţă sau un weekend, atunci când apar mai multe probleme oricum. Pentru fiecare studiu ce arăta că existau mai multe probleme atunci când Luna era plină, exista un alt studiu care concluziona că existau mai puţine. Rotton şi Kelly au constatat că dacă încercai să te foloseşti de statistici pentru a prezice comportamentul oamenilor, puterea oricărei asocieri era foarte mică. Cunoaşterea fazelor Lunii ajuta prezicerile lor cu foarte puţin – aproximativ 1%.
De atunci au mai fost realizate şi alte studii; din nou, cu rezultate diferite. O analiză a 20 de studii în 1992 privind relaţia dintre fazele Lunii şi numărul persoanelor care se gândesc la sinucidere a concluzionat că nu există nicio legătura între cele doua. Încă o data, cercetătorii care erau convinşi de faptul că au identificat o legătură, nu au ţinut seama de variaţiile legate de zilele săptămânii în care se întâmpla să apară Luna plină.
O problemă care ar fi putut ajuta la răspândirea ideii că Luna are, într-adevăr, o influenţă asupra comportamentului oamenilor este aceea a “sertarului cu dosare”. Aceasta spune că revistele vor să publice studii în care un efect a fost găsit, în detrimentul celor în care nu a fost. Deci, nimeni nu ştie, de fapt, câte studii în care niciun efect nu a fost găsit zac prin sertarele cu dosare.
Totuşi, cum ar putea Luna să ne influenţeze comportamentul? O teorie spune că la fel cum afectează mareele, Luna îşi exercită puterea şi asupra apei din corpurile noastre. Dar Luna este mai mică decât Pământul, deci atracţia sa gravitaţională este mult mai slabă. Şi, în plus, îşi exercită aceeasi forţă asupra noastră, indiferent dacă este nouă sau plină. Alţi oameni spun că este vorba despre lumina ei, însă luminează cu 75% mai puţin decât o lumânare.
Mușcăturile de animale
Dar, spun cei ce cred, cum rămâne cu muşcăturile animalelor? Când doctorii de la Bradford Royal Infirmary (nordul Angliei) au examinat doi ani de registre medicale, au constatat faptul că de două ori mai mulţi pacienţi au fost admişi pentru muşcături de câini, şobolani, pisici şi cai atunci când era Lună plină. Ceea ce nu ştim este motivul acestui fenomen. Acele muşcături s-au întâmplat măcar pe timp de noapte? A fost sugerat faptul că Luna plină nu influenţează comportamentul acestor animale în mod direct, ci, mai degrabă, pe cel al acarienilor care le muşcă. Cu toate acestea, în acelaşi număr al revistei în care a fost publicată lucrarea de la Bradford, cercetătorii care au analizat registrele medicale ale pacienţilor admişi în spitale Australiene pentru muşcături de câini în decursul unui an, au constatat că odată ce se ia în considerare ziua săptămânii în care au avut loc muşcăturile, faptul că era sau nu Lună plină nu făcea absolut nicio diferenţă.
Deci, dacă dovezile favorabile unei legături sunt atât de puţine, de ce sunt atât de mulţi oameni convinşi ca fenomenul este adevărat? Ar putea fi un exemplu pur de părtinirea confirmării, atunci când oamenii acceptă mult mai uşor informaţii care se potrivesc deja convingerilor acestora. Poliţiştii şi personalul medical se uită la cer într-o noapte, observă cât de luminos este şi văd Luna plină. Apoi fac o conexiune între asta şi noaptea ocupată pe care o au. Dar, desigur, dacă nu este Lună plină, este mai puţin probabil că o vor observa sau că vor face o legătură.
Cum oare a apărut această idee atât de înrădăcinată în legendă? O sugestie interesantă ar fi aceea că înainte ca străzile să fie luminate, oamenii fără adăpost, sensibili la manie şi crize/convulsii, puteau suferii de ele din cauza lipsei de somn datorată strălucirii Lunii pline.
Unii susţin că puterea Lunii afectează doar anumite persoane, şi ca urmare nu este surpinzător faptul că studiile ce examinează influenţa sa asupra populaţiei nu reuşesc să găsească un efect. Calea de urmat, spun ei, este aceea de a studia persoanele care susţin că sunt afectate de Luna plină. Cine ştie, poate ca o astfel de abordare va dezvălui faptul ca Luna chiar scoate partea sălbatică din unii dintre noi. Dar, pentru moment, pentru cei interesaţi de o evaluare sobră a dovezilor, este o idee greu de susţinut.
Octavian Cătușanu