LEGILE JUSTIȚIEI. De ce nu poate procurorul general, Augustin Lazăr, să sesizeze Curtea Constituțională

Procurorul general, Augustin Lazăr, s-a grăbit, marți, să anunțe că se gândește să sesizeze Curtea Constituțională a României (CCR) în legătură cu modificarea Legilor justiției. Procurorul general nu are însă acest drept, potrivit legii. 

“Este o situaţie sensibilă, pe care noi o analizăm pentru a vedea care sunt instrumentele juridice prin care vom acţiona mai departe, în zilele care urmează. Eu am precizat de multe ori că, dacă cineva doreşte să modifice legile justiţiei nu trebuie să o facă nici la o comisie specială, nici în procedură de urgenţă, fiindcă noi avem nevoie de legi în care să aibă încredere toţi românii. Avem nevoie de o Justiţie care să fie bine conturată, o Justiţie europeană”, a declarat Lazăr. Întrebat dacă ia în calcul sesizarea CCR privind legile justiţiei, procurorul general a răspuns: “E una dintre ideile noastre“.

Lazăr nu are, însă, dreptul să sesizeze CCR. Atât Constituția României (la articolul 146), cât și Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea CCR prevăd strict cine și în ce condiții poate sesiza Curtea. În plus, CCR poate fi sesizată cu o excepție de neconstituționalitate de o instanță de judecată, în timpul unui proces, dacă una dintre părți invocă neconstituționalitatea unei prevederi legale deja în vigoare. 

Iată cine poate sesiza CCR în cazul Legilor justiției: 

Art. 146 din Constituția României: 

Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;
g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;
i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;
l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

Aceleași prevederi sunt transpuse și în art. 11 din Legea 47/1992: 

Art.11. – (1) Curtea Constituţională pronunţă decizii, hotărâri şi emite avize, după cum urmează:
A. Decizii în cazurile în care:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, înainte de ratificarea acestora de Parlament, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, precum şi a celor ridicate direct de Avocatul Poporului;
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
f) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic. 

Raluca Dan

NICIUN COMENTARIU