Jaf în muzeele României. Operele marilor pictori valorează chiar și 10 bani

    Patrimoniul național, împărțit între colecționari străini și parveniții ultimului sfert de secol

    Muzeul_National_de_Arta

    Niciun muzeu din Capitală nu are un inventar al obiectelor de patrimoniu pe care le deține. În plus, pe hârtie, tablouri de Grigorescu sau Tonitza sunt evaluate la sume mai mult decât derizorii: 0,1, respectiv 0,2 lei.

    Sute de obiecte de patrimoniu au dispărut din muzeele României, în ultimii 25 de ani, fără ca cineva să fie interesat să afle ceva despre soarta lor. Multe dintre ele au fost scoase din țară, sub paravanul unor lucrări de restaurare sau expoziții, și au ajuns în colecții private. Altele se regăsesc în colecțiile personale ale potentaților vremii – de la șefi de servicii și direcții din administrația locală la foști sau actuali demnitari. Patrimoniul național a fost și este devalizat, pentru că nimeni nu are interesul să-l păstreze, iar despre recupererarea bunurilor dispărute nici nu se pune problema.

    Fără inventar în muzeele Bucureștiului

    Proporțiile jafului sunt imposibil de cuantificat. Principalul motiv: niciunul dintre cele aproape 40 de muzee și case memoriale nu are un inventar. Nici măcar unul care să fie realizat contabilicește și în care obiectele deținute să fie înscrise într-un tabel, cu un număr de inventar atașat.

    În ultimii patru ani, directorii muzeelor din București au fost somați în scris să realizeze cel puțin un astfel de inventar. Toți s-au plâns că este extrem de dificil și că necesită timp. La începutul acestui an, au primit chiar un ultimatum din partea directorului Direcției Cultură a Primăriei Capitalei. Rezultatul: directorul a fost înlocuit, au explicat surse din cadrul municipalității. Mai mult, la jumătatea lunii ianuarie a acestui an, directorul Muzeului Literaturii, Ioan Cristescu, s-a revoltat și în Comisia pentru Cultură din Senat că i se cere să-și întrerupă alte activități pentru a face un inventar. Asta, în condițiile în care Muzeul Literaturii nu are nicio evidență reală, actualizată, a cărților și manuscriselor de patrimoniu pe care le deține, ultimul inventar contabil fiind realizat înainte de 1990.

    10 bani – valoarea unui Grigorescu la Muzeul Național de Artă

    Cu doi ani în urmă, la presiunile Curții de Conturi, și după ce au încasat o amendă substanțială, reprezentanții Muzeului Național de Artă au început să reactualizeze, pe baza documentelor din arhive și a unor procese-verbale întocmite, de-a lungul timpului de gestionari, vechiul inventar cu obiectele de patrimoniu deținute de instituție. Contabilizarea bunurilor s-a încheiat la finele lui 2014. Prin comparație cu ultimul inventar făcut înainte de 1990, în lista actuală apar obiecte de artă care, deși figurează în patrimoniul muzeului, nu se mai regăsesc și fizic în incinta acestuia.

    În plus, valoarea de inventar înscrisă în dreptul unor opere semnate Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza sau Theodor Pallady este de-a dreptul ridicolă, variind între 10 și 30 de bani. Asta, în condițiile în care tablouri ale lui Grigorescu au fost vândute la licitații la prețuri cuprinse între 105.000 și 250.000 de euro, iar tablourile lui Tonitza sunt evaluate, pe aceeși piață a tranzacțiilor cu obiecte de artă, la peste 130.000 de euro.

    Lista de inventar a Muzeului Național de Artă al României:

    Nicolae Grigorescu

    1.     “Ciobănaș cu câine” – 0,15 RON
    2.     “Car cu boi în apus de soare” – 0,225 RON
    3.     “Războiul 77 – Smîrdan” – 0,10 RON
    4.     “Prizonieri de război (1877) – 0,15 RON
    5.     “Car cu boi” – 6 RON
    6.     “Nud pe malul mării” – 7 RON

    Ceva mai “costisitoare” între operele lui Grigorescu sunt picturile pe lemn: “Ciobănaș” – 1.600 RON, “Portret de fată (soția pictorului)” – 7.300 RON sau “Car cu doi boi” – 1.700 RON. Tot la capitolul “Nicolae Grigorescu”, desenele în cărbune au o valoare de inventar de doar 0,025 de RON (“Portret de bărbat” sau “Femeie cu pelerină”), deși, unele similare, au fost vândute la licitație cu peste 10.000 de euro/desen.

    Nicolae Tonitza

    1.     “Fetița pădurarului” – 0,3 RON
    2.     “Crizanteme albe” – 0,25 RON
    3.     „Gutuie și struguri” – 0,2 RON
    4.     „Case sub zăpadă” – 0,2 RON
    5.     “Fetiță” – 1,2 RON
    6.     “Portret de copil” – 0,4 RON

    Cele mai scumpe tablouri semnate Tonitza sunt două picturi în ulei, una pe pânză și alta pe carton – “Margine de oraș” și “Interior” – evaluate la 6.000, respectiv, 6.300 de RON.

    Lista evaluărilor aberante poate continua cu alți pictori români celebri – Ștefan Luchian, Alexandru Ciucurencu sau Iosif Iser – ale căror tablouri sau desene se vând pe piața obiectelor de artă cu zeci de mii de euro/tablou/desen.

     

    Ștefan Luchian

    1.     “Vas cu flori” – 0,15 RON
    2.     “Anemone” – 0,15 RON
    3.     “Natură static cu mere” – 0,4 RON
    4.     “Dama cu umbrelă” – 0,1 RON
    5.     “Crâng” – 0,1 RON

    Pentru ca evaluările să fie extrem de clare, un tablou semnat Ștefan Luchian despre care se știe că este un fals, așa cum arată documentele obținute de Sursa Zilei, are un preț de inventar de 0,05 RON, jumătate din valoarea de inventar a unui tablou autentic, care este de 0,1 RON.

     

    Alexandru Ciucurencu

    1.     “Balerină” – 1,8 RON
    2.     “Natură statică cu oglindă” – 2,5 RON
    3.     “Natură statică cu ciclamă” – 1,8 RON
    4.     “Case” – 2,2 RON
    5.     “Natură statică cu lămâi” – 2 RON

     

    Iosif Iser

     “Soldat român (la 1913) – 0,15 RON

    “Portretul colecționarului Ion Pascu Pas” – 0,005 RON

    “Două spaniole” – 0,125 RON

    “Odaliscă în verde” – 0,8 RON

    Tătăroaică” – 2 RON

    Tablouri trimise la restaurare în Italia. Pentru totdeauna…

    Zeci de cereri de retrocedare a unor obiecte de artă s-au strâns, în ultimii ani, la Primăria Capitalei. În lipsa unui inventar însă, aceste obiecte nici măcar nu pot fi identificate. “Ca să nu mai vorbim de faptul că multe obiecte de artă nu se mai regăsesc în custodia muzeelor. Spre exemplu, în momentul în care s-a făcut actualizarea  inventarului de la Muzeul Național de Artă, un proces-verbal atesta că cinci tablouri au fost trimise, cu câțiva ani în urmă, pentru restaurare, în Italia. Doar două s-au mai întors în țară. O situație similară s-a înregistrat și la Muzeul Național de Artă Contemporană București, unde se încearcă recuperarea a 7 tablouri care au fost preluate, tot în baza unui proces-verbal, de la Ministerul Culturii, cu câțiva ani în urmă. La momentul la care oficialii de la minister au cerut înapoi operele, doar două au mai fost găsite în incinta muzeului”, au explicat surse din Ministerul Culturii.

    Responsabilii de patrimoniu, colecţionari de artă

    Coincidenţă sau nu, în timp ce în muzeele Capitalei domneşte haosul  – nu există inventar, iar operele încă existente nu sunt evaluate şi autentificate – responsabilii cu gestionarea patrimoniului au devenit, în ultimii ani, mari colecţionari de artă. Aşa arată declaraţiile de avere ale acestora postate chiar pe site-ul Primăriei.

    Astfel, potrivit ultimei declaraţii de avere depusă anul trecut, primarul general Sorin Oprescu deţine obiecte de artă dobândite în perioada 1995 – 2013, în valoare de 51.000 de euro, după estimările proprii. La acestea se adaugă obiecte de cult de aproximativ 5.000 de euro.

    De aproape trei ori mai bogat decât primarul general când vine vorba de obiecte de artă este însă directorul executiv al Direcţiei Generale de Investiţii, Vasile Săvoiu, care are în subordine şi Direcţia Cultură a municipalităţii. Potrivit declaraţiilor de avere pentru 2010, 2011 şi 2012, Săvoiu deţine o impresionantă colecţie de tablouri, evaluată de el la 600.000 de lei (peste 135.000 de euro): “Colecţie pictură românească (pictori contemporani) – 500.000 de lei şi “Tablouri autori români şi străini mai vechi” – 100.000 de lei. În declaraţia din 2013 însă – ultima depusă de Săvoiu, deşi era obligat să completeze una şi anul trecut – acesta fie a omis un zero, fie şi-a subevaluat colecţia de pictură românească de la 500.000 de lei la doar 50.000 de lei.

    Pe lista colecţionarilor de artă se înscrie şi Radu Traian Negrei, directorul Administraţiei Monumentelor din Primăria Capitalei. Şi el deţine, potrivit ultimei declaraţii de avere, tablouri, sculpturi şi icoane, a căror valoare totală o estimează la aproximativ 40.000 de euro.

    Deşi nu are timp să inventarieze bunurile de patrimoniu din instituţia pe care o păstoreşte, directorul Muzeului Literaturii, Ioan Cristescu, şi-a făcut timp, în ultimii 13 ani, să colecţioneze opere de artă în valoare de 10.000 de euro. După cum arată declaraţia sa de avere, Cristescu investeşte se pare doar în artă: nu deţine nici terenuri, nici case şi se laudă doar cu o Dacia Logan, cumpărată în 2012.

    Cât despre Roxana Theodoru, directorul Muzeului Naţional de Artă, aceasta nu a depus nicio declaraţie de avere.

    ABERANT. Busturile „tovarășilor”, mai sumpe decât 8 Grigorescu și Tonitza

    Aceleași derizorii valori de inventar sunt înscrise, în documentele Muzeului Național de Artă al României, și în dreptul unor sculpturi care poartă amprenta unor artiști celebri, a monedelor și bijuteriilor, dar și a obiectelor decorative de patrimoniu.

    bust_ceausescu

    Potrivit acelorași documente, valoarea de inventar a majorității operelor artiștilor români celebri este depășită de aceea a două busturi din bronz, realizate de sculptorul Horia Flămându: “Portretul tovarășului Nicolae Ceaușescu” și “Portretul tovarășei Elena Ceaușescu”, evaluate la 2,8431 RON fiecare. Un calcul simplu arată că – deși de “tristă amintire” – doar bustul lui Nicolae Ceaușescu are o valoare de inventar aproape dublă față de aceea a opt tablouri semnate de Grigorescu și Tonitza, estimate în total la numai 1,57 RON.

    Raluca Dan

    NICIUN COMENTARIU