Dumnezeu nu strică două case. Face una praf

  • Raluca Dan

Chiar dacă o contest pe Udrea, n-am aruncat geanta Chanel, pe care mi-am cumpărat-o acum 2 ani, la reduceri.

Chiar dacă am o problemă gravă cu achiziționarea, din fondurile CIS ale DIPI, de Audi pentru protecția lui Oprea, în continuare conduc cu plăcere aceeași marcă de mașină la care o să termin leasing-ul peste mult prea mulți ani.

Chiar dacă mă enervează situația încă neclarificată a caselor președintelui în funcție, tot nu vând casa și nu mă mut cu chirie. Uite-așa, de revoltată.

Și, chiar dacă știu că discuțiile mele telefonice sunt ascultate de 8 ani, continui să vorbesc, la telefon, despre orice: despre dureri de cap și ovare, despre idile și despre datorii ori realizări. Ba, mai mult, și înjur.

Nu înțeleg cum poți boicota mărci de produse care-și fac reclamă – LEGAL – doar pentru că te irită un post sau altul. 

Nici nu pricep cum poți să-i spui copilului: “Mamă, de azi, consideră că nu-ți mai place Zuzu, o să-ți placă Danone, deși mama ta, ziaristă, a făcut acum câțiva ani o anchetă despre neregulile mărcii ăsteia și, chiar dacă te îmbolnăvești de la iaurtul Danone din Capitală, nu de la Pitești, ne asumăm. Că noi boicotăm”.

E vorba aia veche, de la țară, dar la fel de actuală și acum: “Dumnezeu nu strică niciodată două case. Ci face una praf”.