Duhovnicul Bucureștilor, comemorat la Mănăstirea Antim

La biblioteca sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim a avut loc, zilele acestea, un simpozion comemorativ dedicat „Rugului Aprins”, mișcarea spirituală care a luminat duhovnicește neamul românesc, în timpul regimului comunist. Totodată, manifestarea a marcat și 100 de ani de la nașterea părintelui Arhimandrit Sofian Boghiu și 10 ani de la trecerea sa la cele veșnice.

„Rugul aprins sub persecuția comunistă”

Tot în același timp, au fost comemorați și 50 de ani de la trecerea la Domnul a părintelui Ieroschimonah Daniil Sandu Tudor, un alt membru marcant al mișcării. Slujba de pomenire a marilor părinți ai Bisericii Ortodoxe Române a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, împreună cu preasfințitul Varlaam Ploieșteanu, Episcop Vicar Patriarhal. În cadrul acestui simpozion a fost vernisată și expoziția „Rugul aprins sub persecuția comunistă”, în care au fost prezentate fotografii și documente despre membrii Rugului aprins, cărți și manuscrise ale acestora din patrimoniul bibliotecii sfântului Sinod, provenite din arhiva fostei securități, care reliefează activitatea mișcării, așa cum a fost surprinsă în documentele securității în perioada 1946-1964. Pentru Bucureștii anilor 40-50, mișcarea Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim a reprezentat locul  unde se plămădea cultura autentică spirituală. Aici veneau profesori universitari, studenți ai facultăților cu profil umanist, dar și politehniști, călugări, oameni simpli, în dorința de a găsi răspunsuri la întrebările eliberatoare ale credinței. Printre personalitățile de frunte prezente aici, s-a numărat și părintele Sofian Boghiu, cel care avea să fie numit peste ani „Duhovnicul Bucureștilor”.

16 ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistică dușmănoasă”

Născut pe 7 octombrie 1912, în Basarabia, Serghei Boghiu a intrat ca frate la schitul Rughi-Soroca în toamna anului 1926, apoi a urmat Școala de Cântăreți bisericești de la Mănăstirea Dobrua. A absolvit, în 1940, Seminarul Monahal de de la Mănăstirea Cernica. Marele har pe care Dumnezeu i l-a dat părintelui Sofian a fost meșteșugul picturii. El a urmat, între anii 1940-1945, Academia de Arte Frumoase din București și, concomitent cu aceasta, Facultatea de Teologie, fiind hirotonit preot, în 1945, la Mănăstirea Antim din Capitală. După 5 ani, s-a remarcat printre cei mai cunoscuți participanți la întâlnirile Rugului Aprins. Începând cu 1950, Boghiu devine stareț al Mănăstirilor Antim și Plumbuita (1954-58). În tot acest interval de timp, părintele Sofian Boghiu a pictat mai multe lăcașuri de cult și a predat la seminarul monahal de la mănăstirea Neamț. În 1958 este acuzat de „uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistică dușmănoasă”, arestat și condamnat la 16 ani de muncă silnică. În anul 1964, cu ocazia decretului general de grațiere, este eliberat. Trei ani mai târziu, părintele revine la mănăstirea Antim, unde rămâne până la moarte, în 2002, pe data de 14 septembrie. El a fost înmormântat de ziua Înălțării Sfintei Cruci, la mănăstirea Căldărușani.

Sofian Boghiu, restauratorul de suflete…

Sofian Boghiu era un om blând, calm și răbdător, iar de-a lungul timpului a fost un veritabil restaurator de suflete. La începutul anilor 90, părintele a povestit, în cadrul unei întâlniri cu tinerii, despre cele câte a pătimit în închisorile comuniste. Spunea că oamenii erau atât de constrânși, încât nu puteau gândi decât în sus, pe verticală, la Dumnezeu…În zbuciumul creat de instalarea noii puteri comuniste, care își dorea cu ardoare crearea omului de tip nou și renegarea trecutului, în Mănăstirea Antim se vorbea despre Rugăciunea lui Iisus sau Rugăciunea inimii. În fiecare duminică, la conferințele de la mănăstirea Antim, părintele Stăniloae, profesorul Alexandru Mironescu, dr. Vasile Voiculescu, preotul Benedict Ghiuș și Ion Marin Sadoveanu țineau discursuri memorabile pe teme duhovnicești. „Dumnezeu ne ascultă numai când ne rugăm cu încredere!”, spunea părintele Sofian Boghiu. Acest mare duhovnic, care în timpul vieții, dar și după trecerea la cele veșnice, a făcut adevărate minuni cu cei care au venit să-i ceară ajutorul, luminându-le sufletul și mintea, își așteaptă locul său în calendarul creștin. Părintele Mihai Andrei Aldea de la Asociația Culturală Sfântul Daniel Sihastrul a propus chiar o icoană a Sfântului Sofian Boghiu, la care să se roage toți cei ce-l iubesc și vor să-l cinstească pe acest adevărat Apostol al Bucureștiului. Răzvan Mateescu

NICIUN COMENTARIU