Dosarul Microsoft, rezultatul exclusiv al muncii unui procuror, fără sprijin extern. DOCUMENT

Sursa Zilei vă prezintă rezoluția DNA care a stat la baza megadosarului Microsoft-Eads

DNA_sigla 1_SZ 

Ancheta care a detonat cercurile de influenţă guvernamentală din România ultimului deceniu a pornit de la un control al Fiscului austriac şi nu a beneficiat, timp de patru ani, nici măcar de o singură informare a serviciilor secrete româneşti sau străine, ci este rezultatul exclusiv al muncii unui singur procuror.

O rezoluţie semnată în iulie 2012 de procurorul DNA Mihaela Iorga Moraru arată cum a evoluat dosarul Microsoft de la o plângere depusă în 2010 de conducerea concernului austriac Fujitsu Technology Solutions. Documentul abundă în nume ale unor oficiali români, şefi ai unor companii din IT aflate în strânsă legătură cu instituţii guvernamentale şi care se regăsesc în prelungirea succesivă a contractelor de licenţiere în preambulul tuturor campaniilor electorale: 2004, 2009, 2012.

În 2010, noul management al corporaţiei IT îi reclamase la parchet, atât în România, cât şi în Austria, pe membrii fostei conduceri: Victor Malinowski (CEO) şi Claudiu Florică (director pe România) pentru ciudata dispariţie din conturi a unor sume ce figurau ca încasate din contractele de licenţiere intermediate pentru Guvernul României. Ancheta a fost extinsă pentru EADS în 2012, după ce investigaţiile interne ale Fujitsu au arătat că filiala austrică încasase 4 milioane de euro în avans pentru „consultanţă” în vederea obţinerii contractului pentru securizarea frontierelor României de către EADS.

Pânza de paianjen

Sursa Zilei a fost prima publicaţie din România care a scris despre existenţa dosarului Microsoft la DNA, la scurt timp după ce Parchetul din Viena i-a trimis, în judecată, pentru delapidare, pe managerii Fujitsu din Austria. S-a întâmplat în decembrie 2013 şi ambele anchete (şi cea austriacă, şi cea românească) s-au bazat pe aceleaşi documente: un control intern al Fujitsu după ce Fiscul austriac a solicitat (în 2009) taxarea veniturilor scurse în mod suspect în mai multe offshore-uri elveţiene, dar şi comunicaţiile electronice dintre angajaţii din România şi şefii lor din Austria, care au fost recuperate de pe serverele de la Bucureşti cu ajutorul procurorilor DNA. În aceeaşi perioadă, adică la finalul lui 2013, cartierul central al Microsoft din SUA a dispus un control intern la Microsoft România, la care au participat investigatori şi specialişti din cadrul casei de avocatură White&Case. Sursa Zilei a publicat pe rând aceste informaţii care demonstrau că prima autoritate care a investigat şi a împărtăşit concluziile sale despre bidonarea celor mai importante contracte ale statului român a fost Parchetul de la Viena.

Prinşi în reţeaua de offshore-uri

Controlul intern al Fujitsu s-a materializat, la sfârşitul lui 2010, în două denunţuri penale formulate împotriva angajaţilor care „au prezentat date nereale cu privire la subcontractarea unor servicii în cadrul Contractului de închiriere licenţe încheiat între FTS şi Guvernul României, determinând în acest mod plata anumitor sume de bani către societăţi pe care le controlau sau în care erau interesaţi”.

Prin rezoluţia din iulie 2012, procurorul Mihaela Iorga Moraru a început urmărirea penală împotriva primilor 6 suspecţi în dosarul românesc: Claudiu Florică (director FSC România), Dragoş Nicolaescu (urmaşul lui Florică la FSC), Dragoş Şerban Stan ( Net Consulting SRL, Scop Computers, Asseco See SA), Cătălin Cedric Ghigea (avocat, administrator Midocar – fost director EADS România), Marius Cristinel Tănasă (director Smart Control SRL), Florin Pletea (fost director Microsoft România). Este şi primul dosar în care au fost instituite sechestre pe conturile celor care ulterior au devenit denunţători sau martori în ceea ce presa a numit dosarul „Microsoft”.

Referatele din dosarul Cocoş-Niro-Sandu-Ştefan arată că procurorul a considerat drept „câştigate anchetei” toate informaţiile strânse în aproape zece alte dosare referitoare la contractele guvernamentale din domeniul IT.

„(…) au desfăşurat manopere frauduloase începând prin a solicita încheierea unor contracte de consultanţă cu firma ce ar fi agreate sau chiar recomandate de instituţiile statului român, implicate în derularea Contractului dintre Guvernul României şi Microsoft, determinând interesul FTS pentru încheierea unor contracte prin care serviciile să fie subcontractate către firme locale, inducând în eroare reprezentanţii FTS cu privire la serviciile ce urmau să fie prestate de către parteneri microsoft din România, în scopul de a determina decontarea unor sume de bani în favoarea societăţilor în care erau interesaţi, cu prejudicierea FTS

Acuzaţii din 2012

Dosarul s-a „copt” abia la finele lui 2013, când la DNA au început să ajungă răspunsurile la comisiile rogatorii care atestau circuitele financiare din stratul doi: adică viramentele făcute din offshore-urile identificate iniţial de procurorii austrieci (paginile, 6, 7 şi 8 din document). Este vorba în special de identitatea beneficiarilor unor conturi deschise la Bank Leu din Elveția – Nicolae Dumitru, Dinu Pescariu, Gabriel Sandu, Dragoş Stan, Sorin Pletea – cât şi de persoanele împuternicite pe conturile deschise la bănci din Austria.

A rezultat prima hartă a relaţiilor comerciale, în care au apărut rude, prieteni, şoferi şi asistenţi personali ai unor celebrităţi din afaceri (sora lui Claudiu Florică, soţia lui Sorin Eftene), pentru care a venit „mânuşă” noua procedură privind regimul denunţării faptelor de corupţie – clauză de nepedepsire sau înjumătăţirea pedepsei.

Când Corpul de Control al premierului Victor Ponta a sesizat DNA cu privire la presupuse ilegalităţi în derularea contractului pentru licenţele educaţionale, procurorul Mihaela Iorga Moraru avea deja înregistrate primele denunţuri în dosarul e-Romania (Gabriel Marin –  ianuarie 2014).

Pagina 5 a rezoluţiei semnate de procurorul Mihaela Iorga Moraru arată relaţia dintre Fujitsu, EADS şi offshore-urile folosite în aceeaşi perioadă şi pentru bidonarea încasărilor din contractul de licenţiere Microsoft. O scrisoare de intenţie a EADS din 10 ianuarie 2005 a generat o plată în avans de 4 milioane de euro despre care niciun alt document al DNA nu a făcut vreo referire oficială.

CITEȘTE AICI REZOLUȚIA DNA

Mihaela Chiper
Andrei Tudor

NICIUN COMENTARIU