De ce vorbim în somn

Conform statisticilor, aproximativ 60% din populaţia Globului suferă cel puţin o dată în viaţă de sindromul vorbitului în somn şi, deşi cauzele nu sunt cunoscute cu exactitate, sunt indentificați câțiva factori care determină vorbirea în somn.

Deşi oricine poate experimenta vorbitul în somn, acesta poate fi genetic şi tinde să apară mai mult la bărbaţi şi copii, potrivit statisticilor. Privarea de somn, consumul de alcool şi droguri, febra, stresul, anxietatea şi depresia sunt factori care pot conduce către episoade ale vorbitului în somn, scrie CSID, citat de Mediafax.

Vorbirea în somn este frecvent întâlnită în contextul altor tulburări de somn – în special în parasomnie (de exemplu terorile nocturne, excitaţii anormale, somnambulism), apnee şi tulburări REM (Rapid Eye Movement) de comportament. Vorbitul în somn poate începe în mod spontan după vârsta de 25 şi este adesea diagnosticat împreună cu alte probleme medicale sau psihiatrice. În cazurile severe, vorbitul în somn poate fi asociat şi cu crizele nocturne.

Conţinutul vorbitului în somn poate fi complet nesemnificativ şi iraţional, dar cu toate acestea, poate fi de asemenea, legat de experienţele din timpul zilei trecute sau prezente. Decodarea poate fi imposibilă şi de cele mai multe ori, total inutilă.

Vorbirea în somn se poate întâmpla în orice moment din timpul nopţii şi în orice stadiu al somnului. În partea anterioară a nopţii, atunci când oamenii se află în stadiile profunde ale somnului (etapa 3/4 ) si încep să vorbească, adesea, ceea ce spun poate suna mai mult precum un mormăit. Pe măsură ce progresează noaptea, somnul devine mai uşor (somnul REM şi etapele 1 şi 2) putând fi, astfel, mai uşor de înţeles pentru un partener. Cu toate acestea, studiile au descoperit faptul că cele mai multe dintre discursurile nocturne sunt scurte enunţuri, lipsite de sens, care durează doar una sau două secunde, mai degrabă decât afirmaţii clare, demne de remarcat.

Potrivit CSID, vorbitul în somn nu este dăunător din punct de vedere fizic, dar poate fi foarte jenant pentru pacient. În plus, acesta poate fi un disconfort pentru orice persoană din apropiere, care încearcă să adoarmă. Pacienţii care vorbesc în somn pot tinde să evite dormitul în prezenţa altora din teama de a nu le perturba somnul. „Vorbirea în somn este benignă pentru cei mai mulţi oameni, dar nimeni nu ştie cu exactitate care sunt cauzele”, spune Russell Rosenberg, preşedintele Fundaţia Naţională a Somnului, din Atlanta.

Vorbitul pe timp de noapte poate cauza oboseală a doua zi, dar nu este, în general, un motiv de îngrijorare. Este de asemenea, o acţiune destul de frecventă: deşi statisticile variază, aproximativ 60% dintre oameni vor experimenta cel puţin un episod de vorbire în somn de-a lu

Olimpia Diaconiuc

NICIUN COMENTARIU