De ce a fost lăsat în offside Călin Popescu Tăriceanu?

SR Stanescu

  • Sorin Roșca Stănescu

În mod straniu, al doilea om în stat, președintele Senatului României, Călin Popescu Tăriceanu, a intervenit în forță într-o chestiune de interes național, dar a făcut-o cu jumătate de măsură. El i-a trimis o scrisoare deschisă președintelui Klaus Iohannis, fără a se prevala de calitatea sa de președinte al Senatului, ci doar ca simplu senator, strângând în jurul său un număr relativ mic dintre parlamentării care poate ar fi intenționat să se pronunțe și ei într-o chestiune atât de importantă cum este umilirea actului de justiție, chiar de către întâiul magistrat și de către șeful unui mare Parchet. În foarte scurt timp, mai repede decât își puteau imagina cei mai sceptici dintre analiștii acestui spectacol politic, Călin Popescu Tăriceanu a fost lăsat în offside. De către cine și de ce?

Până vom răspunde la cele două întrebări, să consemnăm faptul că pe tema justiției, evenimentul declanșat de drama trăită de doamna Mariana Rarincea, care a fost ilegal lipsită de libertate, timp de șase luni, în urma unui denunț calomnios făcut chiar de către doamna Livia Stanciu, președinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, căreia i s-a dat curs de către procurorii DNA și de câțiva judecători, se desfășoară nu mai puțin de trei războaie.

Războiul principal este cel al societății civile și are drept obiectiv o răsturnare de situație în ceea ce privește justiția română. Concret, promotorii acestei bătălii urmăresc ca în România forţa dreptului să ia, cât mai curând, locul dreptului forței. Iar cazul Marianei Rarincea este un bun pretext.

Al doilea război este cel de imagine. Președinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ține cu dinții de imaginea sa și acesta este motivul pentru care, nici în ruptul capului, nu admite că a fost înfrântă de o hotărâre definitivă și irevocabilă a unui complet judecătoresc curajos al Curții de Apel, că, în consecință, trebuie să-și ceară scuze pentru faptul că a provocat, cu rea-credință, o suferință inimaginabilă unui om, să-i plătească acestuia datoria pe care o are de mai mulți ani și să deconteze profesional, chiar cu propriul ei mandat, greșeala pe care a făcut-o. Iar dacă justiția va merge până la capăt, să suporte și consecințele penale. Ca orice cetățean. De imaginea pe care doamna Livia Stanciu încearcă să și-o conserve cu orice preț, se cramponează însă și alți câțiva magistrați și o serie întreagă de procurori și reprezentanți ai Consiliului Superior al Magistraturii și alți „domni din umbră”, care doresc din răsputeri să mențină un sistem dominat de forța dreptului. De cealaltă parte, în acest război al imaginii, se plasează, cum spuneam, societatea civilă, dar și o parte a oamenilor politici. Și, în orice caz, populația. Sesizând această realitate, din ce în ce mai mulți judecători dovedesc că au curaj și, prin intermediul Asociației Magistraților, fac presiuni pentru o schimbare în bine. Din acest război de imagine face parte și „detaliul” că domnul Tăriceanu, în loc să-i scrie pur și simplu o scrisoare președintelui Klaus Iohannis sau să-i solicite acestuia o întâlnire nemediatizată, pentru definirea pozițiilor, a preferat să utilizeze formula unei scrisori deschise, care, indiscutabil, are o importantă componentă propagandistică.

În fine, există și un război politic. Ca de obicei. De câte ori o minge este aruncată în teren, taberele politice se încaieră. Ei bine, în acest război politic a intervenit jocul la offsite al PSD. Era de așteptat ca PSD, la unison, să fie consecvent cu propriile enunțuri legate de independenţa reală și nu contrafăcută a justiției. Și, în consecință, să susţină, cu toată tăria, demersurile lui Călin Popescu Tăriceanu. În mod surprinzător, acest lucru nu s-a întâmplat. Călin Popescu Tăriceanu s-a trezit alergând singur pe teren și, ca atare, urmează să fie fluierat.

Și atunci ce s-ar putea întâmpla într-un scenariu cu final negativ? Ca reacțiunea, în epicentrul căreia se află Livia Stanciu și Laura Codruța Koveşi, să meargă atât de departe încât completul de la Curtea de Apel, care a făcut dreptate, să fie pus sub ancheta inspecției judiciare, apoi sub ancheta DNA și pedepsit într-o formă sau alta și, în consecinţă, Călin Popescu Tăriceanu să fie și el umilit. Și, eventual, scos din conducerea Senatului României pentru a face loc altcuiva. Eu cred că cititorul avizat, a ghicit cine îi va lua locul, dacă se gândește puțin la cine deține majoritatea în Senatul României și la cine este socrul domnului Victor Viorel Ponta.

Desigur, cele de mai sus reprezintă scenariul în care eroul negativ învinge. Există încă și o șansă ca eroul pozitiv să fie cel câștigător – mă gândesc la doamna Mariana Rarincea și la tot ceea ce simbolizează ea în acest moment. Diferența o face populația. Cetățeanul român. Care va sări sau nu va sări în apărarea unui principiu sacrosanct, cel al unei justiții drepte și respectuoasă față de oameni.

NICIUN COMENTARIU