Cine şantajează pe cine?

SR Stanescu

  • Sorin Roşca Stănescu

Clanul lui Bercea Mondialu îl şantajează pe Mircea Băsescu sau Mircea Băsescu şantajează clanul? Răspunsul corect la această întrebare vă fi dat în cele din urmă. Şi astfel vom afla dacă o gravă bănuială, care planează asupra familiei prezidenţiale – încă o gravă bănuiala -, se adevereşte sau nu. Răspunsul corect este, până una alta, în mâna procurorilor. La fel ca şi informaţiile şi probele care permit formularea unui răspuns.

La prima vedere, asistăm la un flagrant delict banal. Una dintre miile de operaţii de acest fel executate într-o Românie a mascaţilor. Un membru al clanului Bercea Mondialu este trântit la podea şi încătuşat, după ce ar fi ameninţat o persoană, ar fi solicitat şi ar fi primit o sumă de bani. Bancnote pe care scria „şantaj”. Numai că victima nu este una oarecare. Victima este un peşte mare. Foarte mare. Este chiar fratele preşedintelui Traian Băsescu. Faimosul domn Mircea Băsescu.

Un simplu raţionament de logică formală îmi arată că ceva nu este în regulă în acest scenariu. Ceva scârţâie. Rău de tot. Pot admite că întreg clanul, cunoscut sub numele de Bercea Mondialu, este alcătuit din interlopi. Din persoane care, între altele, sunt dispuse să şantajeze oameni, pentru a-i stoarce de bani. Dar cu mai multe observaţii. Prima, care ţine de bunul-simţ, este că, pentru a şantaja pe cineva, este necesar să dispui de o informaţie care ar compromite acea persoană ori chiar ar arunca-o după gratii, în măsura în care ea ar fi pasata autorităţilor. Consecinţa este că, dacă avem un şantaj împotriva lui Mircea Băsescu, ar trebui că undeva să existe şi vreo informaţie sau vreo probă despre vreo fărădelege făcută de acesta. Altfel, cum ar putea fi şantajata o persoană de către o altă persoană? Ce ar fi putut făptui sau plănui să făptuiască Mircea Băsescu şi ar putea constitui obiectul unui şantaj?

Aceasta este o întrebare la care trebuie să răspundă acei membri ai clanului Bercea Mondialu, acuzaţi de şantaj. Este singura lor modalitate de a se apăra. Şi, evident, ei trebuie să producă şi probele. Ei bine, aceştia afirma că au aceste probe, constând în înregistrări şi filmări repetate efectuate pe parcursul a ani de zile. Desigur, există, că posibile probe conexe, şi sute sau chiar mii de înregistrări telefonice făcute, de astă dată, de către instituţiile abilitate ale statului, care nu îmi imaginez că nu au supravegheat îndeaproape acest clan, numit Bercea Mondialu.

Dacă cineva nu pune frana cercetărilor, în câteva zile, în dosarul cauzei, ar trebui să se regăsească probele necesare şi, conform unui obicei românesc devenit clasic, o parte dintre acestea ar urma să facă aripi, poposind în redacţii.

Totul a început că orice poveste cu gangsteri. În urmă cu mai mulţi ani. Când  clanul Bercea Mondialu, care sălăşluieşte undeva în Oltenia, a decis că ar fi bine să se înrudească cu familia prezidenţială. În ce scop? Pur şi simplu fiindcă erau fani Băsescu? Dacă da, atunci nu este nimic neobişnuit. Au mai existat situaţii, în România, când familii plasate pe treapta de jos în ierarhia socială au râvnit la cinstea de a sta la masa alături de familii plasate la vârf. Iar fapta creştineasca a botezului unui copil este un excepţional pretext. Dar de ce ar fi acceptat domnul Mircea Băsescu, care sălăşluieşte departe, la Constantă? De ce ar fi acceptat, cu inima uşoară, soţia acestuia să se înrudească cu o familie de rromi cu proastă reputaţie, despre care se vorbea, şi încă de atunci, că reprezintă un clan interlop? Tot, pur şi simplu, pentru o simplă fapta creştineasca?

Nu cumva aceşti rromi, interlopi fiind şi ameninţaţi permanent de braţul legii, au încercat să-şi găsească nu doar un nas în sensul ortodox al cuvântului, ci şi un nas într-un alt sens, ceva mai sicilian? Nu cumva clanul Bercea Mondialu şi-a făcut un calcul simplu, şi anume că, inrudindu-se cu familia preşedintelui Traian Băsescu, va beneficia, într-un fel sau altul, de imunitate, de protecţie? Şi dacă aşa stau lucrurile, şi eu nu mă îndoiesc că un căpitan de nava experimentat, cum este Mircea Băsescu, nu ar fi intuit sau măcar bănuit această intenţie, atunci, din nou, se pune o întrebare cheie: „De ce a accepta să acorde o asemenea protecţie sub paravanul unei fapte creştineşti?” Ce interes ar fi putut avea Mircea Băsescu? Ce alt interes cu excepţia celui financiar? Pentru că, se ştia încă de atunci, acest clan, Bercea Mondialu, este foarte bogat.

Dar Mircea Băsescu nu este un individ oarecare. El este fratele preşedintelui. Se bucura, ca şi acesta, de un întreg sistem de protecţie, care face zid în jurul său. Nu numai preşedintele, ci şi rudele apropiate ale acestuia sunt protejaţi, pentru a nu cădea, Doamne fereşte, pe mâna unor infractori. Ceea ce mă conduce la presupunerea că nu numai oamenii legii au cules informaţii şi au ştiut câte ceva, ci şi cei ai serviciilor. Şi, implicit, preşedintele Traian Băsescu, beneficiar al informaţiilor furnizate de aceştia. A fost însă, dacă aşa a fost, o operaţiune acceptată, tolerată şi chiar încurajată, dacă ne gândim ca şi preşedintele însuşi, însoţit de doamna sa, a beneficiat de compania acestor clanuri şi, după împrejurări, chiar de generozitatea lor.

Tot un raţionament de logică formală, adică de bun-simţ, este şi acela că, în măsura în care membrii unui clan de interlopi urmăreau să estorcheze oameni prin şantaj, nu ar fi avut de ce să-şi fixeze ţintele la sute de kilometrim distanţă, alegându-le dintre cei mai protejaţi cetăţeni ai României. Câtă nesăbuinţă ar fi trebuit să-i caracterizeze pentru a decide să-l santajaze, în schimbul unor sume de bani, chiar pe fratele preşedintelui? Când, în imediata lor apropiere, ar fi există atâtea şi atâtea vaci de muls.

De aceea mai plauzibilă pare ipoteza că, după ce şi-au căutat o protecţie, inrudindu-se calnul Mondialu cu clanul Băsescu, atunci când a sosit şi un moment de cumpănă, arestarea unor interlopi, cei năşiţi au dat fuga la Constantă, oferindu-i lui Mircea Băsescu o sumă consistentă, de peste o jumătate de milion de euro, pentru a face în aşa fel, încât interlopii să iasă de după gratii. Şi că, dintr-un motiv sau altul, Mircea Băsescu fie nu a acţionat, fie a eşuat în tentativele sale. Şi atunci era firesc ca oamenii lui Mondialu să ceară „para-ndarat”. Numai că Mircea Băsescu avea dificultăţi în a restitui integral suma primită. Fie din motive de arici la portofel, fie pentru că a cheltui banii în alte afaceri. Şi atunci clanul interlopilor a pus presiune pe clanul Băseştilor. Un uriaş scandal, iată, este gata împachetat. Când fundiţa va fi desfăcută, un miros sulfuros va ieşi de acolo.

NICIUN COMENTARIU