Cauzele halucinațiilor, explicate de oamenii de știință

Cercetătorii de la Universitatea din Cardiff, alături de colegii lor de la Universitatea din Cambridge, au studiat natura predictivă a creierului uman încercând să explice de ce unii oameni sunt predispuși la halucinații.

Ei au pornit de la ideea că halucinațiile se produc din cauza tendinței creierului uman de a interpreta lumea folosind cunoștințele anterioare și predicțiile. Studiul a examinat dacă creierul uman, creând această imagine a lumii, contribuie la psihoză.

Cercetarea, publicată în revista „Proceedings of the National Academy of Sciences”, a constat în studierea a 18 de persoane care au suferit de semne foarte timpurii de psihoză menționate la un serviciu de sănătate mintală al NHS Foundation Trust din comitatul Cambridgeshire și din orașul Peterborough.

Cercetătorii au comparat aceste rezultate cu cele obținute de la 16 voluntari sănătoși. Ambele grupuri au fost întrebate dacă ar putea avea sens niște vagi imagini în alb-negru. Toate aceste imagini au fost prezentate apoi în culorile originale pentru a îmbunătăți capacitatea creierului de a înțelege imaginea ambiguă prezentată anterior.

La persoanele cu semne timpurii de psihoză nu s-a înregistrat o îmbunătățire mai mare a performanței, comparativ cu grupul de control format din oameni sănătoși, au constatat cercetătorii.

Naresh Subramaniam, de la Universitatea din Cambridge, a spus că aceste constatări sunt importante deoarece ele spun că apariția de simptome cheie ale bolilor psihice poate fi înțeleasă în termenii unui echilibru alterat al funcțiilor normale ale creierului.

În același timp, apariția acestora sugerează și că aceste simptome și experiențe nu reflectă neapărat un creier „deteriorat”, ci mai degrabă unul care face eforturi — într-un mod foarte natural — de a da sens unor date care sunt ambigue.

Unul dintre autorii studiului, dr. Christoph Teufel, de la Universitatea din Cardiff, a declarat că constituirea unei viziuni este un proces constructiv, cu alte cuvinte, creierul nostru creează lumea pe care noi o percepem.

Un exemplu în acest sens ar fi o persoană care se plimbă prin cameră și identifică o formă neagră care se mișcă repede precum pisica sa, în ciuda faptului că informația vizuală nu a fost mai mult decât o pată. În acest caz, intrarea senzorială a fost minimă, iar cunoștințele anterioare au făcut munca de creație.

Prof. Paul Fletcher, de la Universitatea din Cambridge, a declarat că a avea un creier predictiv este foarte util deoarece ne face eficienți și părtași la crearea unei imagini coerente a unei lumi ambigue și complexe. „Însă, de asemenea, aceasta înseamnă că nu suntem foarte departe de a percepe lucruri care nu sunt de fapt acolo, ceea ce este definiția unui halucinații”, a adăugat specialistul.

Totodată, Paul Fletcher a spus că „experiențele perceptive alterate” nu se limitează numai la persoanele cu boli mintale, ci au fost observate într-o formă mai ușoară la întreaga populație.

Olimpia Diaconiuc

NICIUN COMENTARIU