Călin Georgescu: Nu recunosc conducerea acestei țări

Tehnocratul român critică toată clasa politică postdecembristă

Calin_Georgescu

După o vizită, la începutul lui martie, la Washington, ca membru al Clubului de la Roma, tehnocratul român Călin Georgescu a fost prezent, la Biblioteca „Petru Dulfu” din Baia Mare, unde a ținut un discurs plin de înțelepciune și patos, spunând tranșant că nu recunoaște conducerea acestei țări.

Călin Georgescu, fost demnitar apolitic în Guvernul României, a repetat că, fără trecut, nu există prezent, și a facău apel la intoleranță față de clasa politică postdecembristă.

Deși au trecut abia câteva luni între publicarea ultimei sale cărți, „Cumpăna României” – un Proiect de refacere și dezvoltare durabilă a țării, unicul cu adevărat sustenabil din cei 25 de ani trecuți – și discursul naționalist de acum câteva zile, în acest răstimp scurt Călin Georgescu s-a radicalizat enorm, scrie Radu Toma pe site-ul certitudinea.ro. Ceea ce scria pe atunci în 148 de pagini, a spus acum, plus altele, într-o formă revoluționară, în 3 sau 4 pagini. A reabilitat și enumerat la Baia Mare ”arhaisme” ieșite din vocabularul românului modificat prin ”ingineria genetică” a post-comunismului, cum ar fi cuvintele, idiomurile și sintagmele izgonite din limba română: demnitate,  libertate, țara mea, Neam, românitate,  interesul general, binele comun,  icoane, repere și modele, patriot, patriotism, naționalist, naționalism, suflet, curaj, lumina din noi, răzvrătire, de bună seamă ultima în legalitate și în respectul deplin pentru libertățile cetățeanului, democrație și ordinea publică.

Călin Georgescu este de părere că, după 1989, impostura a devenit „profesiunea” numărul unu în România, iar românii au acceptat trădători de țară în fruntea lor. În ciuda valorii incontestabile, „Miorița” ne învață, în opinia lui Georgescu, să abdicăm, nu să luptăm pentru viață, pentru drepturile și bunăstarea noastră. Românii s-au condamnat singuri la sărăcie și disperare, atunci când și-au vândut resursele, pădurile, pământul, Petromul, electrica, băncile etc. Privatizarea fără limite a fost curată sinucidere.

Tehnocratul apreciază că politica externă a fost cea mai slabă verigă din activitatea statului român de după 1989 și a avut ponderea negativă cea mai mare în declinul abrupt al României. El crede că nimic nu s-a negociat și întâmplat în conformitate cu realitatea geo-politică regională, europeană și globalistă, și nici cu interesele economice vitale ale țării, și că, astăzi, redresarea  generală trebuie neapărat să înceapă cu reformularea relațiilor internaționale ale Bucureștiului. Tehnocratul a afirmat că eliberarea din decembrie 1989 a fost iluzorie și că România a fost, ulterior, încarcerată într-un lagăr neoliberal, aflându-se în prezent sub tripla dictatură a corporațiilor fără țară, a UE și a FMI. Răul cel mare și l-au făcut românii cu mâna lor, întrucât neoliberalismul nu a venit și s-a instalat aici numai prin forțe proprii, ci și ajutat de lachei de serviciu locali, urmărind avantaje politice și economice.

Fostul demnitar a spus că, după 1989, românilor li s-a inoculat minciuna că statul este dușmanul tuturor și că trebuie adus la dimensiuni neglijabile, iar așa-zisa reformare, de 25 de ani, a statului înseamnă distrugerea și subordonarea lui unor interese străine.

Politica externă și instituția prezidențială, capitole de corigență

În discursul de la Baia Mare, Călin Georgescu a criticat stări de lucruri negative, dar, în primul rând, a vorbit de reconstrucție. El crede că în politicile externe, înainte de orice, se impune resetarea cuprinzătoare a relațiilor României cu Statele Unite, partenerul strategic și aliatul ei principal. Consideră că dialogul Bucureștiului trebuie purtat la Washington cu decidenți raționali și rezonabili, interesați, în primul rând, de o imagine pozitivă a propriei lor țări în lume, promotori ai respectului reciproc, negocierii, diplomației profesioniste, colaborării internaționale și păcii, și nu cu „uliii” neoconservatori ai războiului, stărilor conflictuale și destabilizării păcii în Europa de Est, zona unde se află România, și în alte părți. Este convins că și America trebuie să ia în calcul faptul că stabilitatea și validitatea demersului ei de politică externă în Estul european și la Marea Neagră vor fi puse la îndoială, că se vor pierde, dacă în România nu se vor impune grabnic nu numai statul de drept, dar și o nouă autoritate morală. Călin Georgescu consideră că economia de proximitate de care a vorbit în Proiectul lui de țară, presupune o reformulare serioasă a relațiilor externe regionale ale României, cu toți vecinii săi, toate țările ex-socialiste estice, sau componente ale fostei URSS și, în primul rând, cu superputerea regională, Rusia lui Putin.

În privința politicii externe românești, tehnocratul Călin Georgescu spune că a fost și este decisă, prin Constituția acestei republici prezidențiale, de președintele țării. De 40 de ani, din 1975, de când există instituția respectivă, România a avut cinci președinți. Unul a sfârșit în fața plutonului de execuție, după un proces dezgustător. Doi dintre ei sunt, se zice, pușcăriabili. Al patrulea nu a putut conduce țara cum a voit, pentru că, citându-l, „a fost învins de fosta Securitate”, adică, în anul 2000, de o instituție dispărută legal de înainte cu 11 ani. Al cincelea, instalat recent la Cotroceni, în materie de „externe”, a călcat din prima zi, de la prima vizită afară, cu stângul. Este închis ermetic în sine, opinia publică nu află nimic de la el despre conținutul discuțiilor cu lideri străini, sau știe câte ceva de la interlocutori și presa lor (Merkel, Plevneliev). În concluzie, Călin Georgescu este de părere că , la capitolul „Instituția Prezidențială”, am rămas repetenți.

Dacă vrem să ridicăm România, înainte chiar să terminăm autostrada Transilvaniei, trebuie să instaurăm în politica internă moralitatea, iar în politica externă transparența, mai spune Călin Georgescu.

Andi Topală

NICIUN COMENTARIU