12.2 C
București
joi, 25 aprilie 2024 - 7:04
No menu items!

Baconschi: Mi s-au cerut în PMP 100.000 de euro pentru un loc de europarlamentar

spot_img

Fostul membru PMP face dezvăluiri incendiare

Baconschi_Udrea_SZ

La două săptămâni de la anunțarea pe Facebook a demisiei din PMP, Teodor Baconschi face dezvăluiri incendiare, tot pe rețeaua de socializare, despre partidul Elenei Udrea. Fostul candidat la șefia PMP acuză că i s-au cerut bani ca să obțină o funcție în partidul lui Traian Băsescu.

Precizări pentru cei care susţin că intelectualii angajaţi politic „abandonează lupta prea uşor”

În 2012, am dorit să candidez la Bucureşti (de unde sunt) sau într-un colegiu de diaspora (unde mă ştiau bine romanii, după ani de lucru în favoarea comunităţilor noastre din… Italia, Portugalia şi Franţa). Am fost însă refuzat şi trimis să candidez la Iaşi. Mi-au lipsit circa 1.000 de voturi pentru a intra în Senat.Am continuat însă luptă politică, în calitate de membru fondator al PMP, unde am sperat că se vor reuni toate – sau cât mai multe dintre personalităţile publice de valoare greu contestabila, care au colaborat în timp pentru agenda reformistă a dlui Băsescu: un “partid altfel”, partidul aşteptat de cel puţin 15 % dintre romani. Am alergat cu Eugen Tomac, Adrian Papahagi, Marian Preda, Daniel Funeriu şi alţii prin toată ţara, făcând cheta pentru plinurile de benzină. Am muncit enorm: de la 23 iulie 2013, când s-au depus actele PMP la tribunal, până la 29 ianuarie, când partidul a fost oficializat, construisem 400 de organizaţii şi aveam 24.000 de membri, cei mai mulţi oameni care nu mai fuseseră implicaţi în politică. Mii de km parcurşi, sute de mitinguri, inteviuri şi participări la emisiuni din media locală.
Mi-am dorit să câştig un mandat de eurodeputat, fiind convins că experienţa şi CV-ul meu m-ar ajuta să reprezint eficient şi onorabil România. Nu a fost să fie: plasat pe locul trei (pentru că primele două locuri au fost practic rezervate prin dictat), am ratat şi acest obiectiv. Dar nu am abandonat luptă ! Am candidat pe un post de vicepreşedinte al PMP (adică pe funcţia deţinută din august 2013) dar nici aici n-a mers: a câştigat dl Vlaston, adus de mine, cu mari rugăminţi, la PMP sector 1, care a fost sunat la telefon de dna Udrea pentru a candida (deşi 90 % dintre participanţii la congres nu ştiau cine e).

În acest rezumat nu intră mii de detalii: lovituri interne, nedreptăţi, abuzuri, umilinţe. Nu intra nici tensiunile din PMP, după ce Florin Popescu ieşise – la un prim scrutin intern – cap de listă, sau pentru cei 100. 000 de euro care mi-au fost ceruţi, cu scandaluri şi insulte, pentru a fi “tolerat” pe locul 3 (considerat eligibil): evident, nu aveam de unde să “scot” o asemenea sumă… Nu intra nici sutele de mii de înjurături primite de la cetăţenii care, pe bună dreptate iritaţi, m-au judecat “la pachet” cu toată “clasa politica”, dominată, cum ştim, de figuri agramate şi/sau interlope.

Pot spune că am dus “lupta cea bună” cu o energie considerabilă. Mi-am sacrificat trei ani de viaţă cu speranţele pe care cititorii de bună credinţă ai acestor precizări le împărtăşeau, alături de mine. Ştiu şi admit că am făcut şi greşeli: greşeli de începător, greşeli de idealist, greşeli de orgoliu rănit. Îmi cer scuze pentru aceste omeneşti imperfecţiuni. Nu vreau să acuz pe nimeni. „Aşa a fost să fie” în circumstanţele istorice prezente

Teodor Baconschi
Facebook

Valeriu Motoc