Averea unui român în 2012: 17.000 de dolari față de 100.000 de dolari a unui european din Vest

Averea unui român în 2012: 17.000 de dolari față de 100.000 de dolari a unui european din Vest

Un cetățean adult în România avea, în 2012, o ”avere” de 17.164 de dolari, în condițiile în care cea mai mare parte a Europei de Vest trece de pragul de 100.000 de dolari pe locuitor adult, arată un studiu al Credit Suisse Research.

”Partea bună este că <averea> noastră a crescut de 4,5 ori din 2000 până în 2012, chiar şi cu ajustarea severă de 36% în perioada 2011-2012 la nivelul averii naţionale – fără a aduce în discuţie realitatea disparităţilor în distribuţia averii în România”, crede Mihaela Matei, Marketing Supervising Associate Ernst&Young (E&Y) România.

Nivelul „averii” este calculat ca totalul activelor financiare şi imobiliare minus totalul datoriilor. Acestea din urmă au crescut şi ele: de la o valoare medie de 60 de dolari pe adult în anul 2000, datoria medie a ajuns, la mijlocul lui 2012, la 2.369 de dolari, adică o creştere de 40 de ori, conform estimărilor Credit Suisse.

După venituri, nu după avere, Banca Mondială ne încadrează în categoria de sub 10.000 de dolari în 2012, cu 7.943 de dolari PIB pe cap de locuitor în 2012, în scădere cu 10%, de la 8.874 de dolari în 2011.

”Ca să depăşim pragul de 20.000 de dolari şi să intrăm în următoarea categorie de <avere> 25.000-100.000 şi să depăşim pragul de 10.000 de dolari la PIB pe cap de locuitor trebuie să devenim mai competitivi la nivel de companii, iar politicile publice şi reglementările trebuie să susţină această transformare”, crede Mihaela Matei.

În Raportul asupra Competitivităţii Globale 2013 – 2014 (The Global Competitiveness Index) al Forumului Economic Mondial, România ocupă locul 76 din 148 de ţări. Într-un alt raport la nivel mondial, realizat de World Bank şi IFC, Doing Business 2013, România ocupă locul 72 din 185 ţări analizate după uşurinţa de “a face business”. Aspect care se referă la cât de simple sunt sistemele de reglementare, în aşa fel încât să nu limiteze înfiinţarea şi dezvoltarea companiilor, ci să le faciliteze.

În primul raport, care ia în considerare 12 criterii şi multe subcriterii pentru analiza gradului de competitivitate a ţărilor, românii întrebaţi (toţi lideri de business din România) au subliniat ca fiind cele mai problematice arii pentru dezvoltarea competitivităţii la noi: nivelul de fiscalizare (17,8%), corupţia (13,4%), reglementările fiscale stufoase (11,8%), accesul la finanţare (10,5%) şi birocraţia (10,2%).

În oglindă, în clasamentul Doing Business al Băncii Mondiale, România este pe locul 136 din 185 de ţări din punctul de vedere al fiscalizării. Aceasta înseamnă că în calitate de companie trebuie să faci în medie 41 de plăţi aferente într-un an şi petreci 216 ore în medie pe an pentru calcularea taxelor, în timp ce rata efectivă de fiscalizare (% profit) pentru o companie este de 44,2%.

”Multe companii se plâng de cât de puţin adaptaţi sunt nevoilor pieţei absolvenţii de universităţi. Dar e interesant de remarcat unde se clasează România la capitolul training oferit angajaţilor”, atrage atenția Mihaela Matei.

Astfel, ocupăm locul 134, aproape de finalul clasamentului. Doar 14 alte ţări s-au situat după noi la acest indicator.

Raportul are câteva subcriterii care se referă la eficienţa pieţei muncii, şi ea un indicator important al competitivităţii. Cu cât reţinem mai mulţi angajaţi talentaţi în ţară, cu cât relaţiile dintre angajat şi angajator sunt mai bune şi cu cât nivelul fiscalizării nu este prea mare, astfel încât să demotiveze cetăţenii să se angajeze, cu atât economia românească va fi mai competitivă.

”Din păcate, România e clasată pe unul dintre cele mai proaste locuri la gradul de stimulare a muncii prin nivelul fiscalităţii. Ocupăm locul 146, fiind urmaţi în clasament numai de Argentina şi Italia. Aproape la fel de descurajant ne situăm şi la capacitatea de a reţine talentele – pe locul 138 din din 148”, atrage atenția reprezentanta E&Y România.

România este cea mai puţin competitivă dintre ţările Uniunii, situându-se chiar şi după Bulgaria. Potrivit Mihaelei Matei, la nivel de capitală România nu stă chiar atât de rău, ceea ce indică disparităţile de dezvoltare şi de oportunităţi oferite între Bucureşti şi celelalte regiuni ale ţării.

Fondurile Europene sunt unele dintre resursele cele mai la îndemână pe care le putem utiliza şi care pot “face diferenţa”.

”Poate nivelul fiscalizării este un subiect delicat în acest moment economic, încă fragil. Dar, cu siguranţă, se poate acţiona în privinţa nivelului birocraţiei, unul dintre indicatorii la care România nu excelează, după cum au arătat atât raportul Doing Business, cât şi Raportul asupra competitivităţii”, mai crede Mihaela Matei.

Cosmina Croitoru

NICIUN COMENTARIU