„Afară plouă!”

  • Andi Topală

Nici nu știu dacă să-l admir pe Traian Băsescu (deși ar fi ultimul lucru pe care l-aș face cât trăiesc) sau să mi se facă scârbă de sistemul judiciar. De SISTEM, adică. Care oricum este creația lui. Și cred că aici ar fi cheia întregii povești. A unei aventuri penale, cu iz de nuvelă umoristică, în care Traian Băsescu a devenit din vânător, vânat.

Dacă până să-și finalizeze mandatul la Cotroceni, au fost câteva încercări izolate de a-l inculpa pentru fapte comise înainte de 2004 sau după, începând cu luna ianuarie a acestui an s-a declanșat dosariada cu spețe scoase la lumină din beciurile justiției. Încă nu-mi dau seama dacă este vorba despre o regie ieftină a SISTEMULUI de a-l victimiza pe Băsescu și a-i crește cota de piață, mult scăzută în ultimii ani de mandat, sau, după caz, de a arăta românilor și Europei că nu se ține cont de nume și prenume, ori dacă SISTEMUL este slab și incompetent. Ba, și mai grav, dacă telecomanda nu este încă la fostul șef.

Și această ultimă senzație mi-a fost trezită de ultimul dosar redeschis la cererea lui Tiberiu Nițu, care ori e „absent” (ca să folosesc un eufemism), ori are o înțelegere tacită cu fostul președinte și își arată teatral mușchii… atrofiați.

Trecând peste șantajul de care oamenii lui Nițu se împiedică, încercând să pună batista pe țambal (deși văd că nici victima nu mai întreprinde nimic), constat cu stupefacție cum procurorii redeschid un dosar despre a cărui precaritate absolută își dă seama și un absolvent de liceu care se pregătește să dea admiterea la Drept.

Un cetățean onorabil din România cu un spirit civic extrem de dezvoltat a cerut ca Traian Băsescu să fie urmărit penal pentru fals în declarații, după ce ne-a promis că-și dă demisia și s-a răzgândit. Din partea unui simplu cetățean, această inițiativă mi se pare lăudabilă, deși trebuie să fii incredibil de naiv să mai crezi în declarațiile politicienilor. Însă rațiunea și logica procurorilor îmi trezesc îndoieli pertinente asupra bunelor intenții pe care le au. Dar nu voi face decât să redau integral textul infracțiunii de fals în declarații, așa cum apare el în Codul Penal, și să-i las pe cititori să tragă o concluzie sau să-și facă o părere: Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”. O singură precizare, foarte importantă, pentru a înțelege toată povestea – articolul 175 definește statutul de funcționar public. Bănuiesc că nu e nevoie de cursuri de drept pentru a vedea absurdul situației.

În această ordine de idei, după disecarea acestei spețe, ce pot să mai cred eu despre dosarele pe care unii și alții le deschid și le redeschid, fără a le închide în niciun fel? Ar fi un singur răspuns: „Afară plouă!”.

A, domnule Nițu, vedeți că Traian Băsescu revine în politică și se înscrie în partidul pe care l-a creat, deși, în timpul mandatului de președinte, a spus că nici nu se pune problema ca un șef de stat să intre într-un partid, după ce pleacă din funcție. Ce ziceți, domnule Nițu, ar fi un fals în declarații în formă continuată?

NICIUN COMENTARIU