Actul de corupție al magistraților = cuțitul din mâna criminalilor

Dumbrava Horatius

  • Horațius Dumbravă

În ultimele zile s-a tot vehiculat public ideea că ar exista o presiune exercitată de procurori asupra judecătorilor care soluţionează dosare penale intens mediatizate.

Ba mai mult, unii dintre inculpaţii din dosarele care beneficiază de o expunere mediatică formidabilă, cer, aparent ritos, anchete ale Procurorului General şi ameninţă cu anchete parlamentare pentru presiuni asupra justiţiei, nerealizând (sau realizând acest lucru?) că tocmai astfel de declaraţii nervoase (şi dacă privim detaşaţi, chiar hilare) se pot constitui în presiuni asupra justiţiei.

Acum, dincolo de faptul că sunt membru al unui organism – Consiliul Superior al Magistraturii – a cărei preocupare esenţială este tocmai aceea de a observa posibile abuzuri ale justiţiei şi a de regla, din această perspectivă, activitatea organismelor sistemului de justiţie, pot spune că judecătorii şi procurorii serioşi, cei pentru care activitatea profesională nu se amestecă cu „afaceri” şi „interese” pe seama înfăptuirii actului de justiţie, nu se lasă impresionaţi de astfel de presiuni, indiferent din ce parte ar veni ele.

Totuşi, nu poţi să nu rămâi deconcertat când auzi câte un magistrat prins cu mâţa-n sac spunând, siderat că a fost prins, că sunt „doar vorbe” sau că „poate am să-mi aleg prietenii dacă aş mai avea posibilitatea, să-mi aleg prietenii cu mai multă exigenţă”. De parcă prietenii te atrag în mrejele corupţiei, iar tu, ca magistrat, n-ai avea nicio vină …

Cred că sistemul de justiţie a căpătat forţa necesară de a-şi organiza în aşa fel activitatea încât să ofere un act de justiţie corect, independent şi imparţial. Comportamentele corupte ale unor judecători şi procurori nu caracterizează o întreagă activitate profesională a majorităţii magistraţilor.

Acestei majorităţi nu are de ce să-i fie teamă de presiuni exterioare, că ele vin de la unii politicieni sau chiar de la unii colegi judecători sau procurori. Dimpotrivă, majoritatea de care vorbesc simte că poate fi coloana vertebrală a societăţii româneşti, cea pe care se poate sprijini reconstrucţia pe care ne-o dorim cu toţii.

În contextul în care magistratura trece printr-un purgatoriu, de altfel necesar, trebuie să ne întrebăm care ar putea fi mijloacele de a preveni comportamente deviante şi corupte ale unor judecători şi procurori. Pentru că arestarea preventivă şi condamnarea acestora e doar veriga finală a unui lanţ.

Ar trebui, ca magistraţi, să ne punem problema, în mod cât mai serios, care ar fi mijloacele de prevenire ale unor astfel de comportamente.

Un sistem de evaluare deontologică şi etică, mai riguros şi mai aplicat ar fi o soluţie, motiv pentru care e necesară o modificare legislativă.

O necesară verificare a integrităţii judecătorilor şi procurorilor, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 303/2004, care să ateste că nu sunt ofiţeri, inclusiv sub acoperire, sau colaboratori ai serviciilor de informaţii şi excluderea din magistratură dacă există astfel de cazuri, iarăşi, ar constitui o pârghie în asigurarea unui corp profesional independent şi integru. Reamintesc, Consiliul Suprem de Apărare al Ţării nu a respectat prescripţiile legale şi, de 9 ani de zile de când această obligaţie a fost instituită în sarcina C.S.A.T., nu a efectuat verificările prevăzute de lege. Or, un judecător sau procuror independent şi integru nu trebuie să aibă nicio legătură, în afara activităţii profesionale şi în limitele legale, cu serviciile de informaţii, tocmai pentru a nu exista pericolul manipulării.

Fără pensii speciale pentru magistraţii corupţi

Un alt mijloc de prevenţie ar fi acela de a priva de pensiile speciale pe magistraţii corupţi. Iar modificarea legislativă în acest sens este imperios necesară.

În esenţă, privarea de pensii speciale pentru magistraţii corupţi (asta nu înseamnă că aceşti magistraţi nu vor beneficia de pensie, ci vor beneficia de pensia din sistemul public de pensii şi nu cea de magistrat) ar da consistenţă independenţei şi imparţialităţii concrete a magistraţilor. Or, apărarea acestor valori, de independenţă şi imparţialitate a judecătorilor şi procurorilor, înseamnă şi o obligaţie corelativă a acestora, de responsabilitate în înfăptuirea actului de justiţie şi, de aici, de un comportament corect şi fără implicaţii de corupţie.

Nu pot să nu observ că s-au făcut paşi insuficienţi în această direcţie.

Prima perspectivă: încă din 11 octombrie 2011 am propus Plenului CSM să sesizeze ministrul justiţiei pentru a iniţia un proiect de modificare a legii statutului judecătorului şi procurorului1, iar Plenul CSM a fost de acord cu această propunere şi a sesizat ministrul justiţiei în acest sens la data de 25 octombrie 20112.

Din păcate, doi miniştri au ignorat această propunere (Cătălin Predoiu şi Mona Pivniceru), deşi realităţile sistemului de justiţie cereau şi cer luarea de măsuri adecvate, inclusiv de privarea de pensii speciale a magistraţilor corupţi.

Reamintesc justificarea propunerii mele din 11 octombrie 2011, justificare care nu şi-a pierdut actualitatea: „ … În acest sens, în ultima vreme, câţiva magistraţi au fost condamnaţi penal pentru fapte de corupţie în legătură directă cu activitatea jurisdicţională – aceştia, deşi condamnaţi definitiv penal, beneficiază de pensii de magistraţi, deşi infracţiunile comise de aceştia au la bază tocmai vicierea actului de justiţie ca atribuţie esenţială a activităţii de justiţie. De asemenea, multe acţiuni disciplinare nu au putut fi finalizate pentru că intempestiv astfel de magistraţi au solicitat ieşirea la pensie. Or, în astfel de cazuri, nu este just ca marea majoritatea a judecătorilor şi procurorilor, oneşti şi corecţi, să sufere ca imagine publică, dar şi să le fie pus sub semnul întrebării actul jurisdicţional datorită unor acţiuni în afara legii a unor colegi a lor, cu atât mai mult cu cât aceşti colegi sunt în număr foarte mic. Pe de altă parte, demnitatea funcţiei de magistrat presupune acceptarea ca în cazul unor posibile alegaţii de încălcare a unor norme, cu intenţie, ce ar conduce la perturbări grave ale actului jurisdicţional să accepte să fie cercetaţi disciplinar – cercetarea disciplinară, formularea acţiunii disciplinare şi soluţionarea ei de către instanţa de judecată în materie disciplinară neavând alt scop decât cel de a clarifica dacă a fost comisă cu intenţie astfel de fapte. Aşadar, este în interesul general al societăţii româneşti, al sistemului de justiţie – majoritatea magistraţilor să nu sufere din cauza unor puţini magistraţi –, precum şi a celor aflaţi în anchetă disciplinară, ca textele în cauză privind pensiile magistraţilor, ca şi parcursul cercetării disciplinare să fie modificate, adică atunci când o condamnare rămâne definitivă în penal pentru o infracţiune de serviciu sau în legătură cu serviciul, o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu infracţiunile de corupţie, săvârşită cu intenţie sau când faţă de judecători sau procurori, faţă de care se continuă cercetarea disciplinară în chiar condiţiile în care magistraţii în cauză au solicitat pensionare, se stabileşte sancţiunea excluderii din magistratură, magistraţii în cauză să nu mai beneficieze de pensia de serviciu acordată de dispoziţiile Legii 303/2004, ci aceştia să beneficieze doar de pensia prevăzută în actele normative cu caracter general urmând ca partea din pensia de serviciu încasată până la condamnarea definitivă sau aplicarea sancţiunii excluderii din magistratură să fie recuperată.”

Până la urmă, ministrul justiţiei, la data de 30.08.2013, a iniţiat un proiect de modificare a legii statutului judecătorului şi procurorului şi a trimis acest proiect Parlamentului. Camera Deputaţilor, ca primă camera sesizată, a adoptat modificarea initiată de ministrul justiţiei. La acest moment, proiectul se află în Senat – ca şi camera decizională3.

A doua perspectivă: deşi atât ministrul justiţiei, cât şi C.S.M.,au susţinut privarea de pensii speciale a magistraţilor corupţi, în comisiile juridice ale Parlamentului fiind în acord total asupra proiectului iniţiat la 30.08.2013, AMR se opune unei astfel de modificări necesare a legii statutului judecătorilor şi procurorilor.

Nu pot să nu constat, cu un gust amar, că încă de la propunerea din octombrie 2011 şi până la dezbaterile din comisiile juridice ale Parlamentului, această asociaţie profesională s-a opus cu vehemenţă acestei modificări. Deşi, personal îmi menţin punctul de vedere, punct de vedere care de altfel a fost împărtăşit pe deplin de Plenul CSM, atât în şedinţa din 25 octombrie 2011, cât şi în martie 2014. Este un mijloc de prevenţie necesar pentru a preîntâmpina acte de corupţie, dar şi un mijloc prin care corpul profesional al magistraţilor ar dovedi încă o dată că, pe lângă faptul că-şi poate face ordine în propria ogradă, are toleranţă zero în ce priveşte comportamentele corupte şi în afara cadrului profesional.

Aşadar, deşi o astfel de prevedere legală, de privare a magistraţilor corupţi de pensii speciale, ar fi în sprijinul valorilor constituţionale de independenţă şi imparţialitate ale judecătorilor şi procurorilor, este greu de înţeles cum de o asociaţie profesională, a cărei menire este cea de a apăra drepturile magistraţilor, se opune cu atâta vehemenţă unui astfel de proiect de modificare legislativă.

În final, îmi exprim încrederea că Senatul României se va mobiliza şi va decide, la peste doi ani şi jumătate de la propunerea făcută, asupra acestui mijloc de prezervare a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor şi procurorilor.

juridice.ro

1 http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/12_10_2011__44467_ro.pdf , punctul 1 al ordinii de zi soluţionate.

2 http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/26_10_2011__44734_ro.pdf , punctul 17 al ordinii de zi soluţionate.

3 http://www.senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=17729 , fişa proiectului de lege şi stadiul acestuia.

NICIUN COMENTARIU